cerul cu aripi verzi-albăstrui

\"cu ochii însăilați de cer
inimile bat aripi de fluturi
iubirea iubirea iubirea

lângă arțar
zburătăcesc... catifelate
din buza strâmbată a scoarței\"
iluziile

otilia,
textul acesta este prea simplu,prea încarcat de clisee
nu e grav,dar încearca sa \"simplifici\" ,scrie mai \"economic,mai la \"esential\",nu te grabi,exploreaza sensibilitatea ta reala cu ceva mai multa atentie,mai ales ca ai facut progrese vizibile
regret,dar eu îti scriu cu prietenie, nu încerc sa te lingusesc,cum exista obiceiul pe aici pe \"agonia\",unde anumite comentarii sunt \"invazii siropoase\"pentru a-si crea(jalnic) partizani cu orice pret
nu e prea clar ce este cu fluturii\"din stomac\"?!apoi sunt prea multi fluturi pe centimetrul patrat...
cine esti de fapt ottilia...te ascunzi în spatele fluturilor,inimilor,muschilor etc...dar nu stim mare lucru despre tine...
gesturile tale zilnice,viata ta sunt impregnate de poezie...ramâne sa învingi timiditatea de a te exprima ...
sunt sigura ca esti capabila sa creezi un text de atmosfera ca acesta,mai profund,mai putin superficial
nu e nevoie sa scrii zilnic,lasa un pic de timp de sedimentare
desigur ,ai remarcat ca atunci când mi-a placut ceva la tine ti l-am semnalat...

sunt onorată de vizita și semnele lăsate în această pagină.

Angela Nache-Mamier: eu nu mă pot supăra pe oamenii care îmi doresc binele. și cred că nici pe ceilalți, atîta timp cît există o lege a compensației.
eu nu scriu zilnic pentru că vreau să scriu zilnic.
am atîtea idei lăsate în prăfuire pentru că nu am timp să le scriu și să le postez.
apreciez gestul dumneavoastră. mulțumesc.

Ioan-Mircea Popovici: încîntată să vă am alături și vă mulțumesc pentru varianta propusă. voi ține cont.

încă o dată, mulțumirile mele și vă rog să spuneți ce este de spus, atunci cînd este de spus. nu mă menajați.

Ottilia Ardeleanu