fiindcă e seara destăinuirii

incepe poezia de la:
\'\'colegii mă copiau
la școală\'\'
versurile gen
\'\'mi s-a spus că sînt inteligentă
știam asta \'\', personal, le evit.

in rest poemul este frumos, onest si cald.

ești mereu pe fază și mă bucură trecerea și sfatul tău.
inițial fusese un alt început de text, apoi a ajuns cum ai văzut, oricum aveam nevoie de o părere. îți mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu

îmi place aici, ottilia:

unul singur
reușise

mai apoi
fiecare a plecat în propria viață

pentru că aici spui și despre prezent, și despre viitor. aici pleci din povestirea inițială și ajungi deasupra poveștilor.

și e melancolic acel \"unul singur reușise\". în același timp, încapsulează mult zâmbet, cel prin care se evocă iubirea de la acea vârstă.

mi-a plăcut mult pasajul.

(dincolo de dispoziția în care mă aflu)

Mădă, cât de bine îmi face mie trecerea ta pe aici. cred că ceea ce ți-a plăcut este un pic din \"lucrătura\" ta, în sensul că mi se pare că mă apropii de felul tău de a vedea versurile, tăierea, amplasarea, mesajul... și că intervențiile tale nu au fost în vânt.

însă, după cum bine știi, eu sunt eu și nu mă dezic.

simt că am făcut o cotitură, în pași mici și echilibrați.

nu-mi rămâne decât să-ți mulțumesc pentru fiecare gest făcut și pe care îl vei face.

Ottilia

ottilia, cu bine zici, scrie cum crezi tu că e bine.
sugestiile mele, de multe ori, nu se susțin pe descoperiri și redescoperiri ale roții care să-mi aparțină.

încerc, însă, când spun ceva, să țin cont de maniera în care deja scrii, considerând că felul în care deja o faci, și anume cu preferință pentru versul scurt, trebuie păstrat pentru simplul motiv că așa ai pornit la drum, așa ai simțit din prima să faci.

când va veni vream unei schimbări interioare mai ample, atunci forma o va urma și atunci sugestiile mele vor ține cont de asta, se vor plia, deci, pe acea manieră nouă.

asta pe drumul către stil.

toți suntem pe el, de altfel.

așa că nu e cazul de atâtea mulțumiri. tu ai fost doar receptivă, ceea ce e doar normal. chiar dacă realitatea e alta în jur.

uite, să citești poezie japoneză modernă. nu mă refer aici la haiku. cred că te-ar prinde. și te-ar ajuta, cred că sunt dintr-o lume care ți-ar fi dragă și amestecă o anumită sfiiciune a spunerii cu o directețe dezarmantă, acolo unde e nevoie de ea. cum sunt cam ignorantă, nu am reținut decât un nume, toshio nakae, îl găsisem pe poetry international web. vezi tu acolo și celelalte nume.

un poem care anunta schimbari pe care eu le intuiam la tine
este un poem mult mai credibil,mai natural,are fiorul autenticitatii,poarta \"ta marque de fabrique\"...
emotia este mai descatusata,mai putin retinuta,mai putin \"déjà vu,déjà connu\"
sunt convinsa ca acest voiaj ti-a facut mult bine !
eu te felicit si \"bonne continuation\"

Mădă, pentru revenire și pentru direcționarea către poezia niponă. referitor la cele ce spuneai, eu pun mare preț pe comunicare. cred că este unul dintre lucrurile de bază în relațiile interumane. mulțumirile mele vin dinlăuntru și sunt foarte sincere.

doamna Angela, răspunsul meu este scurt și la obiect, de data aceasta: http://www.youtube.com/watch?v=xB-z6MwTLeI. este un alt fel de a mulțumi.

Ottilia Ardeleanu