o tăcere se ia după mine

le știi și tu doar ești Domnișoara Cybele “stabilopozi portativul valurilor scara fără nume” ajunsesem aici căutând al patrulea punct pentru metamorfoze când tu tocmai ziceai scoală-te că azi avem multe de desțărmurit nu m-ai fi sculat la ora asta dacă nu aveai nimic să-mi spui din alergare oprit pe punctul de la Infinit totul deodată acum și altădată după măsura tempoului din ochiul boului sacru fragilă așteptare în jurul lui mâini transparente mângâietoare valuri de mare sărutând plaja urmele ponnei peste tot a cam întrecut măsura mă ridic de la Masa Tăcerii și plec o tăcere se ia după mine ponna o latră ea se sperie și țipă ponna o mușcă ea țipă la mine să o pun pe ponna în lanț și să o țin în cușcă în sfârșit între florile de cactus sălcii măslini sălbateci și-o haită de câini ei nu-i mușcă decât pe cei cărora le bâzâie frica vezi și tu poate ajungi diseară în cercul acela de la ateneu la ora 11:01 voi fi la gară mă sculasem cu gândul să dezvolt persoană-personaj- povestitor din metoda pălăriilor gânditoare îți las și știrea mai jos poate pălăria portocalie o va îngădui să ajungă întreagă la tine de aici e rolul tău tu ești ceacarezice de acum le știi pe toate eu merg să-mi caut punga de tutun Constanța, 19 februarie, 2011 (deschide și mergi și tu...) http://www.jurnalul.ro/timp-liber/arte/in-memoria-lui-brancusi-cerc-uman-in-jurul-ateneului-568971.html