Ioan-Mircea Popovici

am vazut
cat poate vedea orbu-n franceza
prima strofa-mi canta ultra-muzical
celelalte mi le-a nechezat calul

trecand cu vederea ca ne-am intors plouati
soarele s-a aratat cu doua minute mai devreme
lăsându-ne giacometici- alungiti
“histrioții petrec zilele cetății

pe margine
două histrioane și-un câine”

\"când mă întorc de pe mare
grădinăresc între cele trei case
pe care mi le-ai lăsat Tu\"


uitasem fereastra deschisa-n ziua dintai
nu mi-am dat seama ca ziua a trecut
asteptam dimineata sa dau raspuns
mizez pe bucuria intoarcerii
fiului risipitor

lasasem sa intre aerul marii
cu linia zarii
trecuta prin Infinit
asimptotic
pentru Silvia, Maria, Ionuț, Ioana și Cristina
cu prietenie înstelată
sa fie
cât pentru 5 uși

\"țipătul pescărușului
într-un nod
oul-acord
din tainele verii\"


Așa a fost să fie. Toată lumea să vadă o pălărie, când, de fapt, era vorba de un șarpe boua care îngițise un elefant. Trecând la cele serioase, despre zidurile Citadelei și despre prietenie, plecând de la dig spre cascada din mijlocul muntelui. Pașadia spune că, din cele 5 pâini și din cei doi pești, au mai rămas 12 coșuri de fărâmituri (și încă 77 de mituri).

am lasat sarbatorile sa vina
de ziua potolirii furtunii
sa-ti spun ca
din VOIAJUL
sunt cei 7 porumbei voiajori
pe care-i gasesti pe orice treapta
din scara fara nume

ca tot veni vorba despre plecari si voiaje
despre peroane si sali de asteptare
cotorul si semintele marului
unele uitate
altele mancate
cand

\"te poți gândi că mănânci inima unui măr
la marea închisă în
semințele umede aruncate la malul buzelor tale\"

luat de val
poti manca semintele cuvintelor
asa cum am mancat eu
seminte de r
si seminte de m

despre si cu florile marului
sunt cantece vesele si triste
despre manancatul un mar insa

\"spune-mi
un om serios mănâncă mere?\"



uite ca-i o chestie
cu subiect frumos de controversa
astazi e si luna plina
si-i si ploaie de stele
potivit moment
sa-ti povestesc
cu mancam noi merele
aici

La semnal de Schimbarea la față, după citatul pe care-l las aici, pe zidul alb (text care merita sa ajunga la recomandate).

\"Doamne, ce bine e să locuiască frații împreună!... Petru voia să facă și colibe lui Iisus, Moise și Ilie. Numai noi, Românii romani nu prea intenționăm să facem oicumena, ori națiune în mileniul al treilea. Alte state s-au străduit, se luptă pentru acest lucru obișnuit, să trăiască ei liniștit. Pe noi ne preocupă mult și grija altora.

Suntem pigmei pentru că nu s-a dorit aici să fim mari. După înregistrarea unor creșteri record la copii în ultimii cincisprezece-douăzeci de ani urmează să vedem și o curbă descendentă în raport cu fizicul la români.\"

Vorba aceea, \"cine are urechi, să audă\".

printre rânduri
gândurile tale respiră

\"nu mai este prea mult
între tine și liniște se mai așază oameni
ochii rămân pe dinăuntru
în mijlocul casei
în spațiul dintre gândurile celuilalt

o anumită mișcare sensibilă spre
altă realitate până atunci nepercepută
acolo prăbușirile au un nume


treci prin spaimele celorlalți
absența ușilor e singurul lucru
care te face să te oprești ca în fața unei scene\"

Încolțise în mine sămânță de \"critic de critici\".

poate n-ar fi prea multe de spus
ce-mi pare insa foarte clar
tupeul comentatorului
care n-a inteles nimic
ca-i vorba de-o ispita-ntr-o vacanta la mare
in care rateul se termina cu o autoironie

trimiterea la Sorescu
atat cat sa bata din talgere
nu dintr-un paralelism
sau vreo analogie prea reusita

pemul
o autoironie
pe tema unei dimineti promitatoare
la mare-n bulgaria verde

( si aici e o ironie
bulgaria fiind mai mult piatra
desert
si sate parasite
sosele desfundate
o nenorocire
cu reclama bine platita


chiar si nisipurile de aur
sunt ca la Eforie)

diseara va invit pe corapina
mostenita de la amicul boris (vian)
cu tot cu cal si val
sa va povestesc ceva din taina primei strofe

\"
noaptea de înviere
mi-a ajuns
cât a avut fitil
nodul târziului\"



in fiecare an
in noaptea de 11 august
si inca doua zile dupa aceea
e ploaia de stele

iata ca Steaua Ciobanului
a fost \"inainte mergatoare\"

de aceea zic mutumire
cu bucurie si cu iubire
impartind rogojina cu

coralina: \"ne explicăm fiecare gest în decor
de la micul secret nedescifrat în piatră
până la simpla atingere a degetelor între ele\"

s.c. : “gata
alergăm pe sfoara ce ține zmeul
ploaia mângăie cerșetorii din jur
“si ploaia de stele” îți luminează sângele”

aici se fac atingeri
pentru ce va urma de ziua marii
curand

ci din urma
vor fi cei dintai

1. coraline are dreptate cand spune
“noi nu suntem păpuși!”
chiar asta-i scriam nepoatei pictorului
prea s-a obisnuit sa comande
si eu sa-I raspund
si sa fiu raspunzator
pentru toate tristetile ei

2. si aici are micuta dreptate
“de unde știi tu m-a certat coraline
pentru că trăim și speculăm ne speculăm pe noi înșine
uneori facem schimb de noi trișăm devenim ridicoli ne hazardăm
ne spargem capul nu e nimic nobil aici
trecem pe lângă lucruri fără să ne oprim”

3. spune-i coralinei să-mi scrie
pe adresa din comentariul
pe urmele lui Neptun
zilele astea
alexis da o bere
la digul de la casino-mamaia
trec pe acolo si mic
si florin
si-ai sa-i cunosti si pe cei doi
care-ti raspund la intrebarea

“când ai văzut tu ultima dată pe omul care s-a oprit să privească marea
sau pe omul care s-a oprit să atingă un fir de iarbă și să fie fericit că poate să-l vadă”


Corolar:

aplicand lema gestului
concluzia
nu-i nici o ambitie la coraline
inocenta-si spune cuvantul
la cei care gandesc cu inima
(de la Micul print, cetire)

partea asta-mi place cel mai mult
tu stii si de ce-mi place

\"o nu accept să fiu întreruptă din ce încă nu am găsit
privește strada asta coraline
îngustă până la dumnezeu
de unde să le dau neavutul\"




daca-mi dai voie
iti voi spune adda

(de la batoriada-n ecou acela
de pe insula)

pentru mine
toate semnele sunt de bine
i-am spus asta si lui elian
la vizita ei fatala
cand a dat de pescarusul
jumatate ingropat in nisip

\"de la micul secret nedescifrat în piatră
până la simpla atingere a degetelor între ele
mai e un pas până la cunoaștere și e păcat\"

\"prezența ta vânzătoarea de la magazinul cu dulciuri
taximetristul din gară cerșetorul din vitrină
totul un elogiu că trăim și ne explicăm fiecare gest în decor\"

iar ne învecinăm
la marginea Infinitului
unde secundele-s rotunjite
de lungile rostogoliri
între clipe

veste bună, aceasta:

\"Dumnezeu
îmbrăcat în haina Sa albă
cercetează fiecăruia
smulgerea din apocalips\"

Pasadia-Maria-Silvia-Angela-Anni-Florin-Iarina

exact 7 sunteti ca-n inmultirea painilor
bila se rostogoleste acum
intru \"calatoria de cititoare\" (spusa Iarinei)
cu nodul cercului
in triunghiul echilateral


Multumiri celor care-au cerut
ma voi stradui sa trimit porumbeii albastri
cu ce-a fost si ce-o sa fie



s-au limpezit apele
crede-bate si ti se va deschide

sa facem nod aici azi
in jumatatea mica dintre rasarit si acum
si-n jumatatea mare ramasa
porumbeii albastri si-au laut zborul spre adrese

si-ntr-un nou crez
la fel de pur
sa dam
un cal pentru o tura

iti voi trimite-o bucata de Infinit
intr-o mica magie
punem punct prea târziului
si-l facem de acum
prea devreme


ia de aici
picatura din pană
și vindecă-ți o rană

din ecoul tacerii
oda bucuriei

Daca-i doar o curiozitate feminina, sigur trece. Daca-i mai mult, atunci v-as recomanda lucrarea lui Traian Lalescu: \"Geometria triunghiului\" in care aflati tot ce se poate sti despre triunghi si cerc, cautati in \"puterea punctului fata de cerc\".

Sper ca cele matematice, aflate din cele sugerate, sa va apropie de \"cazurile de nedeterminare\", sa nu cadeti in păcatul grefieruluiȘ

\"ca un grefier plictisit
de-atâta nevisare\"

\"întoarsă din departele exilului meu
ca o fiică rătăcitoare
în cuptorul bine încins
al visului de Duminică
se topesc toate hotărârile eroice

trezită din vis
îmi scriu singură sentința
sub vraja zâmbetului tău
se face ziuă și noapte totodată\"

aici și acolo
nodul cercului

\"cuib de vrabie suntem
vestim împăcarea întru ființa din cer

cel care mă înconjoară e Dumnezeu
și cred că-mi sunt de-ajuns prin El
să cred\"

din pilda semănătorului
pescuirea minunată
și înmulțirea pâinilor
\"...\" este bobul de grâu
cel mai mic semn
purtător de cruce

\"- Buzele tale
au gust de pește sărat.

- Așchie, pe loc repaus!\"

\"un răcușor îndrăcit,
își înfipse căngile în visul meu.\"

noroc de insomniaci. ei au visele scurte, precum răpitoarele.
țin minte totul. nu le scapă nimic. actori și spectatori, într-un spectacol total.

Esențial, călare pe cal, Poetul trecea.

pentru că
și nu doar de aceea
zic
chiar dacă
s-ar putea să stric

\"a îndrăznit să înalțe
o piramidă într-un poem

ea nu poate fi decât o duminică
din cele care îți taie răsuflarea\"

și-mi place că-și aduce aminte esențialul

\"bunicul spunea că
lucrurile bune nu se aruncă din casă\"

sălbăticiunile nu ajung în vârf
doar caprele negre
dar nici ele
în vârful
vârfului

Cartea aceasta am scris-o să scap de presiunea interioară aparută lucrând la volumul „Analiză matematică. Structuri fundamentale” (în seria: Capitole de matematici superioare). Volumul începea cu provocarea: “celor fără fantezie le este permis orice, numai matematică nu”. Lucrând la aceasta, preocupat nu doar de ce scriu acolo, ci mai ales ce se întâmplă cu cei care au de invâțat ce scriam, intrasem într-o zonă cu sfaturi pe teme de abordarea lecturii și tehnici de învățare.

Aici eram când m-am trezit pe vaporul Neptun, plin de rănile unei revoluții confiscate, în care mă nimerisem, ca martor și participant în Timișoara, pe 18 decembrie 1989, Arad pe 19-20, Bucuresti la mitingul de pe 21 și din 21 seara și-n continuare, în Constanța. Neîmpăcat, până astăzi, cu ce se întâmplă cu neamul meu „decapitat”, am făcut un pic de ordine interioară să pot accepta o privire nepătimașă…

Voiajului real, pe mare, i-am asociat războiul interior, pe o spirală multiformă care-n matematică este ceva între radical și logaritmul complex. Pe diferite paliere, cu miraculoase întâlniri, în vecinătatea conului pozitiv, matematic, am găsit coresondentul poetic între “unu”, “multiplu” și “fracție”, iar cu sămânța unității imaginare, am dat drumul la bila albastră-ntr-o permanență în care Voiajul continuă. Portativul, cântecul și latratul de câine sunt vectorii unei spațiu în care din dragostea țărmului cu insula din vecinătate s-a născut peninsularul Tymp, rodador.

De atunci și până acum, generații de echipaje sunt pe urmele lui Neptun. (ioanmircea.popovici47@gmail.com)