elogiu. lui coraline

coraline devine un fel de iona, adică un bun ascultător, aș spune imaginea perfectă a celuilalt căruia i te poți confesa. și iona pentru că eu văd un fel de dedublare aici, un fel de joc cu sine, ca atunci când simți nevoia să îți împărtășești gândurile și cel mai bun ascultător ești tot tu (pentru că ești de acord cu tot ce spui:) )
hm,nu știu, aici se vorbește despre viață, dar e un concept subiectiv care capăptă noi valențe :) și poemele cu coraline se citesc și se simt, nu prea poți face mare filosofie pe baza lor. ori îți plac, ori nu :)
eu sunt pentru, știi asta
mai trec,

iulia

partea asta-mi place cel mai mult
tu stii si de ce-mi place

\"o nu accept să fiu întreruptă din ce încă nu am găsit
privește strada asta coraline
îngustă până la dumnezeu
de unde să le dau neavutul\"




daca-mi dai voie
iti voi spune adda

(de la batoriada-n ecou acela
de pe insula)

pentru mine
toate semnele sunt de bine
i-am spus asta si lui elian
la vizita ei fatala
cand a dat de pescarusul
jumatate ingropat in nisip

\"de la micul secret nedescifrat în piatră
până la simpla atingere a degetelor între ele
mai e un pas până la cunoaștere și e păcat\"

\"prezența ta vânzătoarea de la magazinul cu dulciuri
taximetristul din gară cerșetorul din vitrină
totul un elogiu că trăim și ne explicăm fiecare gest în decor\"

iulia,
\"poemele cu coraline se citesc și se simt, nu prea poți face mare filosofie pe baza lor. ori îți plac, ori nu :)\" - nici nu se putea mai bine zis. mulțumesc pentru constantă!
să ne citim cu bine!

Domnule profesor, ce poate fi mai copleșitor, pentru cel care scrie, decât citirea cu ghilimele, de către un bun cititor, a celor spuse chiar de cel care scrie. și dumneavoastră știți mai bine decât mine acest fapt.
să-mi spuneți ADDA! aș fi onorată!


vă mulțumesc!