Ioan-Mircea Popovici

transcedental
călare pe cal
prin Oglinda lui Laplace
trec în galop
un logaritm
și-un radical

motivul galopului
să nu se facă de ziuă
până termină ei
turul turnului
și aroma clipei lungi
să nu se piardă
până ajung ei acolo
între celebrele lunci
ale cui sunt acestea
m-ai întrebat tu
ale tale
unde să le păstrez
în oglindă
nu ți le poate fura nimeni
pescărușul rănit de la far
l-ai luat pe vapor
pe ruta
cu vruta și nevruta

era o vreme
când știma apelor
se apropia de barca mea
și-mi vorbea
despre verzi
și uscate

cuvintele tale

"vreau să cred
că doarme în inima mea același copil îndârjut
zâmbește și visează că prinde cu mâna peștii mici și verziu
ascunși sub crengile pârâului de munte

îți văd mâinile în vreme ce scriu aceste cuvinte
unghiile tăiate nu foarte scurt
dar drept
ținând strâns țigara pe care o-mpărțim
ca pe un jurământ sau ca pe un blestem strecurat printre dinți
pe câtă dragoste
atâta groază

singurătatea are farmecul ei"

îmi aduc aminte
de ea

pentru Pașadia
și pentru toți prietenii lui
urarea cea bună
pe pământ pace
între oameni
bună-voire
cu dragoste și iubire
să fie!

Ymp



celor care trec pe la schitul din insula cu stuf
de la Năvodari
nu uitați de toaca Părintelui Daniel
și aveți grijă
de florile din livadă

se coboară cu grijă o scară
până la Jurnal
cărarea se bifurcă
din când în când

Motto:
"vorba din oglindă zice:

privește în ochii Pictorului
și spune-mi ce vezi"

Dacă treci pe la schitul din insula cu stuf de la Navodari
și bați toaca Albinarului de la Tichilești
ai să te lămurești că
motivul cântecului
și lătratul de câine
se leagă de rolurile marinarilor
din Echipajele lui Ghiorghiță

de la Vizita Bătrânei Doamne
până la Cascada de la mijlocul muntelui
dai de cele trei scări

Scara lui Ioan
Scara lui Escher
și Scara Elizei
pe care
rolul fotografiei este acela
de-a trece de la manechinul din lemn de gutui
la anul cu nunți și nașteri

nunta lui Manole de ieri
face nod cu
Pescuirea minunată de azi







s-au copt castanele
sau pescărușii zboară prea jos

nu știi
nu-i nimic
caută
vei afla



vorba aceea
ți se va potrivi
perfect

Prietenia salvează studenția!

Alexis, Yannelis și ceilalți (din jurnalul u)

când marea vindecă rănile
prin cântec
și descântec

"mă uit peste oraș cum se uită astronomul spre cer"


"diseară
ne vom ruga împreună"

"ca atunci
când s-a întors bunicul
după cinci ani de război"

"când îmi juleam genunchii
bunica mă ungea cu lutul în care căzusem
coatele de-mi erau pline de sânge
mă ungea cu pământul
în care îmi curseseră primele picături
așa te vindeci cel mai repede
zicea sărutându-mă pe frunte
iar rănile știind asta se vindecau mai ușor"


de acolo
din labirint
îți vei aduce aminte


din când în când
din loc în loc
clipa lungă
intră în joc

rănile știind asta
se vindecau singure
pe plaja de lângă dig

vorba aceea
cine se aseamănă
se adună

"rana
are formă de asteroid
la contactul cu pielea
s-a prefăcut
într-o gură de canal
care închide în subteran
suferința
prefăcută la atingerea imundului
în șobolan"

de 17 septembrie
ai mei învățăcei
s-au întâlnit
pe scara echipajelor de ultimă oră
și împreună
au intrat într-o horă
în jurul bilei albastre
al semnelor de lumină

Din ce-a strigat Poetul
cu inima-i rănită
sămânță de iubire
rodi-va într-o zi

"Tot ce-i clădisem țării, tot ce era comoară,
Au jefuit tâlharii acestui ev imund.

Ei ne-au ucis elanul, ei ne-au corupt simțirea,
Că nu mai știm ce-nseamnă "unire" și- "a iubi",
De-aceea-i datorie să ne refacem firea
Și să-mplinim porunca: A FI, A FI, A FI !!"

Valorile bătrânului de la far
stau mărturie
pe altarul lui Isihie

Credința, Nădejdea și Dragostea
vor face impreună
cercul mare al Sferi Ceresti
din inimile curate
al făcătorilor de pace

"Altminteri, pe tot neamul ne paște grav pieirea
Și despre noi chiar nimeni nu-și va mai aminti !"

din ecoul tăcerii
strigătul de seară
o rază
din Steaua Polară

Cu mulțumire și ascultare,
să fie!

deschiderea cu Chipul și Cuvântul
se logodea cu marea și cu vântul
o simplă picătură din ocean
pe urma de lumină
năștea un rost de geam
bucurie făcând
acolo unde

“în inimă ni-i plângere de aur,
în lumânare rugă e Lumina.
să preacinstim cu viață-al nostru Faur,
prea i-am găsit de-atâtea ori pricina”

de la tine
o picătură
de la ecou
un ocean

vinovat e alexis că a rătăcit de poveste
dar nici vina lui nu-i întreagă
hesperidele și perseidele
dau zilelor de acum
o lumină nouă

“mereu te voi crede
să nu mai spui că hesperidele sunt rele
am fost azi la fântâna mea din Dublin
am găsit o scrisoare pentru tine

bila de la tine
încă se rostogolește
căutând probabil colțul ei de inimă caldă
o mai las o oră în libertate
apoi îi voi povesti o legendă"

ai văzut ce nu se vede, ai cântat din neauz/ lumea pare azi năucă, vechiul nou iesit din uz/ se întoarce la origini și în arborii de sânge/ cheia cântului șopteste, nod in gol acum se strânge...


un triunghi sferic/ fac fântânile/ cu cuibul de berze
fântâna cu cumpână de la Tichilești/ cu fântâna din Dublin/ și cu fântâna de lângă cascadă/ acolo unde când și cum/ pe scara Tympului Acum/ arcade cresc ultramarin/ stropite cu un strop de vin

armonii albastre
între Munte, Dunăre și Mare
vara-i în sărbătoare

Treziți-vă!

va fi lume multă
turcul Emin
cu cafea la nisip
cucilor din Constanța
li se vor alătura
Cocostârcii de la schit
cu “A unsprezecea poruncă”
adusă din luncă


voi ocupa locul liber
din echipajul Cuvioasei

un salut cubist
sănătate și bucurie
sărbătoare mare
să fie
de Ziua Marinei
și de Sfânta Marie
pentru toate Numele Sfinte
cu și fără pălărie

ymp

Orice întreg are frânturile lui. Ca un mare strateg, autorul știe să-și strunească și Corul și Coreutul. Acolo unde e nevoie, intervine și mutul.
Încet, cu principiul gestului fin, rănile-și găsesc leacul, acolo unde există și Ea, Iubirea. De aceea zic acum ca și atunci când

la farul albastru
din povestea albastră
floarea roșie e-n fereastră

la piramidă se întâmplă ceva
din secetă mare
ploile vorbesc
toate deodată
niciodată și întotdeauna
dau tonul zicerilor cu tâlc

niciodată gemenele
minciuna și frica
nu vor naște fericire



povestea cu scara
și luna albastră
se înmulțea
în arcadele pontice
ultramarine


lumea e-n carnaval
stau stelele să cadă
ca Perseidele serilor care vor veni

seara-n care iar e lună după ploi și vânt
și ți-e scara cât o lume adunată-n gând
cu chitara lângă tine tu privești în gol
sorbi cu mine cupa vieții dată-n rostogol

umbre lungi aleargă-n noapte portativu-i alb
note vesele-s străine și mi-e visul cald
iedera mi-a strâns pe ziduri cârdul de cocori
rătăcind în amintire azi și uneori

"cocostârcul rob"
s-a întâlnit cu "cocostârcul albastru"
să-i caute leac "cocostârcului cu gât sucit"


le-am sugerat să te caute

"Nenăscut eram până mai ieri,
dar veni și clipa dulce-amară
să mă nasc prematur într-o călimară,
uitată deschisă de cinstiții boieri.
Și-am ieșit, zvelt și-albastru,
m-am zvântat mult în soare;
noaptea eram poleit de o lună dresoare –
o femeie plăpândă transformată în astru."


în fragmente albastre
treptele Infinitului
sunt Intregi

bat clopotele a sărbătoare
la Frăsinei stau sfinții
la aceeași masă
cu pelerinii


se-ntinde Starea în Acum și-Atunci
cu rădăcini în cer
în mare
pe plajă
acasă și în lunci


gemenele Niciodată și Întotdeauna
împart aceeași lumină
una prin Nicăieri
cealaltă Pretutindeni


înmulțită și îmbunătățită
povestea țărmului
și-a plajei cu suflet
vine cu vaporul
de undeva
cândva


de unde și când
se va vedea
cât de curând


din Umbra Copacului
un semn de lumină
cu glas tremurat
ne privește-n suflet
gestul binecuvântat

arșiță mare la piramidă
tocmai de aceea
prietenilor cucilor
(din Constanța)
răcoarea de la umbra nucilor
acolo unde
s-a răsturnat gardul
în curtea copilăriei
și toate semnele
au prins viață

la picioarele mele
o bilă albastră

da-da-da
o bilă albastră
cu 7 ferestre

lângă lumină
roind fluturi albi și verzi
mizează și crezi

și uite așa
las loc întâmplărilor
culoarea zării

dau întrebării
sărbătorilor mele
șansa mirării

mirarea de azi
prin lanul de secară
clipa lui iară

așa mi-e și acum
cu rătăcire și umbre
cărarea lunii

și-n clipa albă
albăstrind dunga zării
semnul mirării

știe și lumea
de Sfântul Pantelimon
să zboare-n balon

și dacă totuși
s-au tulburat unii
ai grijă tu
să faci prunii
să se întindă
până-n pădure

adu-ți aminte vorba lui Andante
din pădurea lui Dante

"pe când e omu-n miezul vieții lui
m-aflam într-o pădure-ntunecată
căci dreata mea cărare mi-o pierdui"

Ca o partitură grea, Poezia Doamnei Angela Nache-Mamier, nu se lasă descoperită la prima citire. Emoția în fața coloanelor cu versuri apare ca-n fața amețitorului Titanic al Poeziei, pe puntea căruia Visătoarea călătorește clandestin. E nevoie de citire și recitire, la o anumită distanță, într-o lumină potrivită. Nimic nu-i lăsat la întâmplare. Perle la tot pasul, în cele mai comune locuri. În bucătărie, în piață, la masă, la bătătorul de covoare, la locul de joacă al copiilor. O partitură grea, care merită redescoperită și pusă-n circuitul jocului secund, răsturnat. Rădăcinile plajei cu suflet au făcut “tulpini aurii”. La „scara b apartamentul 3” au venit actorii, recitatorii.


„sunt numai răni fiindcă te mai caut
nu mai sunt chiar o pasare
dar mai sunt o aripă roșie o floare purtată
un contur amestecat
ca și cum tragedia nu s-a-ntâmplat
.....................


sufletul nu mi-l mai văd
câtă noapte-n orice intenție
umezeala frigul nu pot fi țărmuri
de locuit
.........................


viața posibiă a visătoarei ce sunt
crește-n tulpini netede aurii
.........................


vă dezvălui sentimente emoții
rațiunea demnă terestră de-a fi
nesfârșit de vie
să nu-mi mai sfâșie gândul
vina feroce
de-a mă umili-răstigni”

Este ora evenimentului. Literatura-și vede de drum.

dăm drumului cât mai multe dealuri
nu ne oprim
libertatea-i libertate
nu putem pune nimic în locul ei

lângă zidul alb
dintr-o altă poveste
uitată-n grija ta
ploile de vară
fluturii albi
și insula țărmului
arcade-ntre prieteni
celebrul "să fie!"
a devenit
este!

nu ne grăbim
e vreme destulă
să o luăm pe îndelete


vorba aceea
e vreme pentru toate
toate au vremea lor
în fereastra de aici
găsiți o parte din interiorul Casinoului
pe unde-a umblat Ben
de-a dat de Voceea aceea specială

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14032136/index.html

De nu erau urmele lui, nu aveam prilejul să muțumesc tuturor celor care s-au bucurat de Lucrarea Poetulului. Mai întâi au fost Vasile Mihalache, Liviu-Ioan Mureșan, Teodor Dume, Tănase Carmen, Editorul cu steaua roșie, Ioan Bard, Ottilia din Năvodari și… Mulțumiri speciale Mariei din Montreal, mereu în balanță cu unitatea imaginară. Motivul, nu doar pentru ceea ce se vede aici, pe coperta finală. Ceea ce nu se vede, deschide loc viitoarelor pagini de roman. De unde știu, se va vedea mai târziu.





Ben a dezvoltat ideea de “itinerar al cercurilor artistice și literare“. După cum se vede, a trecut pe la Hristu Caricaturistu, omul care-a făcut portretele CUC-ilor din Constanța, prieten bun cu Cormoranu, cu Balcanu și Calcanu, personaj emblematic dintre Acvariu și Casino.



Din mărturisirile Poetului:
Între aceste episoade a urmat o întâlnire a Grupului de la Ploiești cu elevii Colegiului Național "I. L. Caragiale", unde am recitat și eu din "Ben Cioglu". Apoi, redactorii de la "24 PH", cotidian local online, mi-au făcut surpriza de a scrie despre mine și de a publica două texte agonice. Amănunte aici:

http://24ph.ro/2015/04/27/amintiri-din-seara-cuvintelor/
și aici (unde mottoul e, de fapt, catrenul scris de mine întru salvarea "Scării fără nume"):

http://24ph.ro/2015/04/27/atelierul-albastru-al-lui-george-pasa/

http://www.agonia.net/index.php/poetry/14032828/index.html

Și uite așa am ajuns astăzi pe Muntele Măslinilor. Să vedem cât ține elipsa cu cele două focare, Ordinea și Haosul… Deocamdată, Pledoarie pentru Prietenie, Lectură și Poesie. Salutări de ieri, de la Yannelis și Alexis! Sper ca Ponna și Zen să nu-mi fi încurcat imaginile. Dacă au făcut-o, vedem noi, vorba lui Ismat Beg.

de dragoste-i toată mărturisirea
de la bătrânul de la far știu
nu poți aștepta cântecul
de la vioara
dezacordată


din titlu
declarația-i întreagă
apoi vin câteva detalii
pentru orbi
și corbi

"necunoscutule cu inima spălându-mi picioarele grele de trup
durerea și teama scut nu mai sunt
ci poduri de vise, armonie și
cânt "

dinspre poem
bate-un vânt ultramarin
până la țarina gândului
coliba pescarului
barca și năvodul din Năvodari

lumina Învierii
arde tot anul
în inimile curate

peninsulara sărbătoare
între țărm și mare
luminează-n acum

"ucenicesc pe fragment/ stau/ în fiecare loc/ o bucată de Tymp/ o pană de vulturaș/ căzută din cer/ din locul acela/ plin de mister/ toate ale lor/ ale lor să fie"


ce nu se vede acum
se va vedea mai târziu
dintr-un loc viu
moștenit din tată-n fiu


după ce-am trecut pe sub masă
am tras un drum pe la Osmancea
unde
cu Maica Stareță
Cuvioasa Paraschieva
am început livada
reper pentru Prietenie
și Veșnicie

Părintele Epictet citea ceasurile
două măicuțe își făceau ascultarea
am bătut la geam
și-am luat-o pe intervalul logaritmului natural
cu valul și calul



așa se face că
s-au ridicat pânzele albe
pe catargul corăbierului
și-am aflat că
fratele Ionică
a trecut la cele veșnice

mi-am făcut în fugă valiza de Voiaj
și-am tăiat-o pe scurtătură
pe Câmpul lui Marte


când am ajuns la hanul de la răscruce
venise furtuna
nu mai aveam nici un ban
mizam pe fumătorul de pipă
amicul lui Aristos

pe vremea când Aristos
nu avea cal
și umbla desculț
evident că pe jos
pe ape sau zburător
eram ghid
în parta veche a Pământului
la cetatea Cuvântului

acum aflu că tu
în aceeași perioadă
schimbai ceasurile

ceasul nou
arată mai multe decât ceasul vechi
cu toate acestea
nu ai renunț la el
ca să păstrezi
turnul de apărare
și digul
de unde se vede
drumul semnelor

"deschiderile sunt
de la… până la…"


după ultimul portret în ulei
văzut din profil
am scris


"eu vreau să privesc
să te ascult
din profil.."

dimineața
de pe șevalet
ea mă privea din profil
și-mi povestea

ce m-aș bucura să te bați cu toate îndoielile nopții
să-ți asumi toate șansele sorții
tot ce depinde de voi
(de tine și de îngerul tău păzitor)
să le faceți precum face grădinarul în livada sa
și marinarul pe corabia lui Noe
eu și îngerul meu
când o dăm în bară
o luăm de la început
iar și iară

acum stau să descifrez variantele
de la culoarea fondului
până la itinerar


din ce în ce mai rar
se îmtâmplă altfel