Poezie
Textul albastru
fragmente (1-2)
3 min lectură·
Mediu
-1-
Textul s-a răzgândit: are și dreptul de-a ieși în lume,
în lumea aceasta, atât cât mai este
(de n-ar fi, în mod sigur, s-ar isca vreo poveste,
pe care, neavând încotro, versul să și-o asume).
Uite-l cum intră pe poartă ca unul de-al casei! Hip, hip, ura!
Câinele dă să latre – se răzgândește.
Cititorul rămâne-aiurit, socotește pe dește...
„A-ntrecut măsura, da! Unde-i măsura?”
Acasă nu-i nimeni – parcă au intrat toți în pământ!
Nu-i vorbă, că tot acolo vor ajunge,
fără ca nimeni să-i supere sau să-i alunge.
La ce bun pentru asta să mă frământ?
Și cum nimeni nu-i ieși în întâmpinare,
măsură din ochi un șezlong,
lumea părea a lui, cel puțin până la ultimul gong,
când se-așeză curajos, își lungi picioarele metrice, se-ndoi de spinare.
El stă așa liniștit, dar după ziduri se pregătește o revoluție:
cuvinte fără frână vor alte reguli de circulație.
Deși – nu-i așa?! – s-ar rezolva problema celor fără ocupație,
polițiștii vocabularului n-au nicio soluție.
Nu-i vorbă, intelectualii ar mârâi puțin, la-nceput,
țăranii ar spune „Doamne ferește!”, apoi și-ar vedea de crucea lor.
Să clădească un text inodor, incolor,
liber ar fi oricare nepriceput.
Doar Textul ăsta se lungește ca o pomană,
scrâșnește din consoanele lichide, țipă din vocale, de durere.
Despre asta pauzele după virgule n-au nicio părere,
nici cuvintele de origine romană.
Dragul de el, uite c-a adormit!
Somn ușor, puiule! Pe canicula asta, poți să dormi dezvelit.
Oricare text, oricât ar fi de jerpelit,
își găsește bocitoarele sale. Nu mă lua în seamă! Doar știi c-am glumit.
-2-
– Ce moașă-ta pe gheață faci? –
zic Textului trezit din somnu-i adânc.
Ce naiba, ești țânc,
să dormi în bocanci? Sau te prefaci?
– Mă prefac – zice. Totu-i pre-facere,
un abis din care niciun cuvânt nu te-atinge,
până gândul pulsează și-nvinge,
totuși, mai am dimineți de-mblânzit pân' la coacere.
Nenăscut eram până mai ieri,
dar veni și clipa dulce-amară
să mă nasc prematur într-o călimară,
uitată deschisă de cinstiții boieri.
Și-am ieșit, zvelt și-albastru,
m-am zvântat mult în soare;
noaptea eram poleit de o lună dresoare –
o femeie plăpândă transformată în astru.
– Amice – zic – ține cont, nu-i de șagă!
Lumea în care-ai venit n-are pacea în sânge,
căci născută-i în luptă și prin luptă-și înfrânge
porniri diavolești, moartea-și poartă-n desagă.
Totuși, fii altruist, îngăduie-atingerea!
Viața ta nu-i himeră, ci lumină de sus,
ce-a sfințit-o, de-a pururi, cu-al Său sânge, Iisus,
dezrobit, să te-nalți, să nu cunoști stingerea.
053.535
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 414
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 58
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Textul albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14076363/textul-albastruComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OSMoment poetic cu făt-text și text prunc.
Înălțător
Rămâne efortul textului de a părăsi călimara.
Dialogul din partea 2 e reușit
Restul din partea mea e tăcere cu respect.
Înălțător
Rămâne efortul textului de a părăsi călimara.
Dialogul din partea 2 e reușit
Restul din partea mea e tăcere cu respect.
0
IPDistincție acordată
Orice întreg are frânturile lui. Ca un mare strateg, autorul știe să-și strunească și Corul și Coreutul. Acolo unde e nevoie, intervine și mutul.
Încet, cu principiul gestului fin, rănile-și găsesc leacul, acolo unde există și Ea, Iubirea. De aceea zic acum ca și atunci când
la farul albastru
din povestea albastră
floarea roșie e-n fereastră
la piramidă se întâmplă ceva
din secetă mare
ploile vorbesc
toate deodată
niciodată și întotdeauna
dau tonul zicerilor cu tâlc
niciodată gemenele
minciuna și frica
nu vor naște fericire
povestea cu scara
și luna albastră
se înmulțea
în arcadele pontice
ultramarine
lumea e-n carnaval
stau stelele să cadă
ca Perseidele serilor care vor veni
seara-n care iar e lună după ploi și vânt
și ți-e scara cât o lume adunată-n gând
cu chitara lângă tine tu privești în gol
sorbi cu mine cupa vieții dată-n rostogol
umbre lungi aleargă-n noapte portativu-i alb
note vesele-s străine și mi-e visul cald
iedera mi-a strâns pe ziduri cârdul de cocori
rătăcind în amintire azi și uneori
"cocostârcul rob"
s-a întâlnit cu "cocostârcul albastru"
să-i caute leac "cocostârcului cu gât sucit"
le-am sugerat să te caute
"Nenăscut eram până mai ieri,
dar veni și clipa dulce-amară
să mă nasc prematur într-o călimară,
uitată deschisă de cinstiții boieri.
Și-am ieșit, zvelt și-albastru,
m-am zvântat mult în soare;
noaptea eram poleit de o lună dresoare –
o femeie plăpândă transformată în astru."
în fragmente albastre
treptele Infinitului
sunt Intregi
Încet, cu principiul gestului fin, rănile-și găsesc leacul, acolo unde există și Ea, Iubirea. De aceea zic acum ca și atunci când
la farul albastru
din povestea albastră
floarea roșie e-n fereastră
la piramidă se întâmplă ceva
din secetă mare
ploile vorbesc
toate deodată
niciodată și întotdeauna
dau tonul zicerilor cu tâlc
niciodată gemenele
minciuna și frica
nu vor naște fericire
povestea cu scara
și luna albastră
se înmulțea
în arcadele pontice
ultramarine
lumea e-n carnaval
stau stelele să cadă
ca Perseidele serilor care vor veni
seara-n care iar e lună după ploi și vânt
și ți-e scara cât o lume adunată-n gând
cu chitara lângă tine tu privești în gol
sorbi cu mine cupa vieții dată-n rostogol
umbre lungi aleargă-n noapte portativu-i alb
note vesele-s străine și mi-e visul cald
iedera mi-a strâns pe ziduri cârdul de cocori
rătăcind în amintire azi și uneori
"cocostârcul rob"
s-a întâlnit cu "cocostârcul albastru"
să-i caute leac "cocostârcului cu gât sucit"
le-am sugerat să te caute
"Nenăscut eram până mai ieri,
dar veni și clipa dulce-amară
să mă nasc prematur într-o călimară,
uitată deschisă de cinstiții boieri.
Și-am ieșit, zvelt și-albastru,
m-am zvântat mult în soare;
noaptea eram poleit de o lună dresoare –
o femeie plăpândă transformată în astru."
în fragmente albastre
treptele Infinitului
sunt Intregi
0
GPVă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură. Mă bucur că ecst "Text albastru" și-a găsit cititorii săi (este drept, doi dintre ei fiind cititori în pagina aceasta. Sper ca textul acesta să atingă dimensiunile și valoarea unui poem. Deocamdată s-a scris numai atât. Poate voi mai posta și alte fragmente din el, măcar pentru puținii cititori care mai trec pe aici.
0
GP"acest "Text albastru""
"(este drept, doi dintre ei fiind cititori fideli în pagina aceasta)"
"(este drept, doi dintre ei fiind cititori fideli în pagina aceasta)"
0
știu că la tine în poezie "nu-i de șagă".