Treptele verii

fascinant acest tărâm în care cuvintele primesc o rezonanță de ritual învăluit al dezascunderii și tot ceea ce pare neînsemnat prinde luminare și rost... la sfârșit ai renunțat la rimă ca o ieșire din oniric... nu știu de ce, mi-a venit în minte un posibil final \"Floarea lunii înflorise în eclipsa din Rocadă\". Plăcut.

Floarea lunii inflorise in eclipsa din Rocada/ lumea se oprise-n panta. Orbul sta acum sa vada/ si rodirea din iubire prinse-n ea taceri de Dig/ si era-n loc de rocada, loc in care pot sa strig: unde esti? unde esti Pipirig?...

Da, iesisem din oniric si din cantecul de Tarm/ si luasem intervalul un intreg din care sfarm/ cat de-o integrala noua cu diezii pusi la post/ si din toate, o masura, pentru visul unui cost...

ai vazut ce nu se vede, ai cantat din neauz/ lumea pare azi nauca, vechiul nou iesit din uz/ se intoarce la origini si in arborii de sange/ cheia cantului sopteste, nod in gol acum se strange...

No kidding :\"Viitorul celei mai rare păsări cântătoare din Europa, lăcarul de pipirig, pare optimist după încheierea unui acord de protejare a unui important habitat.\"

Floarea lui Alex infloreste numai cand este senin si-i eclipsa totala de luna. Se zice ca este foarte inrudita cu o floare pe care tu o cultivi intr-un cult al sunetelor si al semnelor.

procese mentale, active implicate in reflectii GAND-OBiect\'Floarea lui Alex ca un angajament personal de experienta a sinelui si un act de cunoastere implicit si daruit\" Si când toate par că-s spuse, și nimicul prinde rost, tu îmi spui că Altădată stă-n spirala unui cost. Din ecou lătrat de câine. Cântul s-a făcut ogradă. Floarea lunii înflorise în eclipsa de pe Dig. \"

Poem al paradoxurilor rezolvate: sa vrei sa pleci in Rodador, tzinutul aminarilor, cu infaptuiri nevazute, iar lucru de pre\', iubirea, unde o clipa rode;te tot anul, sa te retzina, setea sieshi sa-shi fie izvor ostoitor.Un fel de intoarcere spre sine universala shi o regasire in urma manifestarii, cauza=efect=cauza.Prezentza permanentizata a sinelui.

Ma soif est maintenant fontaine. J’y bois le rêve et l’eau…Et quand toutes paraissent être dites et que le rien a une raison, toi, tu me dis qu’Autrefois est dans la spirale d’un coût. L’aboiement de chien vient de l’écho. Le chant s’est fait basse-cour. La fleur de la lune fleurissait dans l’éclipse sur la Digue.

\"Ai făcut să scoată orbul trupul tău din marea- piatră.Setea mea-i acum fântână.Sorb din ea și vis și apă...\"
imagini de basm, rezonanțe dincolo de real, într-un paradis propriu,
L

carmen multumesc ca mi-ai adus aminte cum a inceput pictorul orb sa vada. si astfel am vazut ca pe scara dubla lumea a trecut prin locuri de care uitasem. uitasem de anul florii, de floarea lui alexis. ca o amnezie din care-a ramas poezia... multumiri cu scuze pentru intarziere. erika, vasile, maria si carmen... ne vedem pe terasa la herimon... vinovat e alexis ca a ratacit de poveste...