zarul de apă

Vor fi fiind niște fotografii pe care nu le pot accesa aici, le bănuiesc a fi deosebite, picturale, dar nu mă pot bucura asfel de ele. Drumul imaginației este cât durează înghețul, adică pentru un zar decupat din banchizele visului
rostogolirile până la șase, de unde \"s-au spart cerurile\". Iată că \"ne-am întâlnit în cuvinte\" și \"treptele-iluzii/ din umbrele de seară\" îmi arată că pe acolo a trecut Tympul, într-o \"lotcă pentru iară\". Apoi acea frânghie cu noduri de cuvinte în care doi corbi \"încearcă să învețe umbra să zboare\" unde sunetele și imaginile își comunică și relaționează intim - ea, umbra\"s-a lipit de șoaptele mele\" transfigurează chipul unui duo nedespărțit. Tot astfel apare al treilea tip de scriere care voiește să surprindă esențe și chiar le surprinde, fiind deținătoare ale experiențelor descrise anterior. Poetul și-a creat în mod voit trei instrumente: scări cu trepte sau piane cu clape, îngreunându-și voluntar sau explicând accesul la creațiile sale. Citit cu prisosință pe Agonia dar pe nedrept expediat de către editori la \"și ceilalți\", este nevoie ca cei care îl citesc, îl înțeleg și admiră să facă în fine ceva pentru a scoate în evidență un poet, e adevărat care nu crează modele, dar nici nu urmează mode.Vorba ceea :\"până când/ n-ai învățat/ să trăiești/ fără întrebări/ n-ai să-nțelegi/ cum poți/ să arzi fără fum\", să scrii fără zgomot.