Ioan Barb
Verificat@ioan-barb
„poetul nici măcar nu poate muri în captivitate”
Locuiesc undeva în România. Fost jurnalist, fost (cu inima) revoluționar, fost visător, fost soldat, fost ...
\"tristă-i nașterea aceasta la care
părinții nu sunt prezenți\"
Un final reușit și ideea mu se pare indedită. O părere, Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„tristisme" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„Remember" de Carmen Tania Grigore
să vă distrez?
și își aruncă evantaiul spre
strada de gnomi și bâlciul de semne\"
Citind poemul sunt cuprins de un sentiment straniu ca și când aș străbate o lume părăsită. Dar acestă lumină ireală îl face fascinant și nu știu cum de nu a fost remarcat până acum.
\"caut un timbru în portofel\"
O sugestie pentru o plecare fără adresă sau o sosire dincolo de timp. Și ultimele versuri închid poemul cum închizi un cerc cu ultima parte din zid măcinată de iederă și timp. Un semn cu bucuria lecturii, Ioan.
Pe textul:
„burgundia 60" de Anni- Lorei Mainka
îl scutur de oameni
împăturindu-l meticulos
l-așez sub gânduri\"
Aceste versuri se numesc poezie. Un poem scos din rezerva ta strategică cu o temetică estivală, un anotimp scris în mod original în cititor. Era doar un gând. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„în amurgul mării" de Ottilia Ardeleanu
adus de un marinar de departe împreună cu povești
ce puneau în umbră covoarele cu ciucuri și peștii
de sticlă parcă și ei îngroziți de schimbările lumii\"
Am remarcat doar aceste versuri (sunt și altele) citind acest poem cu o atmosferă deosebită, un Pitești de altădată, când se juca fotbal adevărat și se asculta muzică bună. M-a fermecat povestea, ai surprins frânturi dintr-un timp ascuns cu dragoste în cămara sufletului. Mi-a plăcut poemul, revenirea Burgundiei, felicitări. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„burgundia 59" de Anni- Lorei Mainka
ca unui condamnat la moarte
nu-mi pot ciopli nicio treaptă
din surâsul trist\"
Versuri cu o semnificație aparte într-un poem scris cu sensibilitate despre o lume a copilăriei de care nu ne desprindem, cu adevărat, niciodată.
Nu pot să trec și să nu remarc și finalul:
\"poate voi câștiga acum
încă două zile de copilărie\"
Foarte frumos. O trecere, cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„Două zile de copilărie" de tincuta horonceanu bernevic
\"și tu ești frumoasă
dimineața
/mă plimbă prin tine o lumină/
tu
ești
frumoasă
Adică poezia aceasta are un mesaj deosebit. Dar mă opresc. O înțelegere. Cu bucuria lecturii, Ioan.
Pe textul:
„ești frumoasă" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„când eram orb ai lăsat în mine o fereastră deschisă" de Ioan Barb
un vers tare frumos și profund. Iar finalul cu \"ceaiul rece al amintirilor\" este de asemenea reușit. De fapt mi-a plăcut poemul care are mai multe părți remarcabile. Reușit. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„când te așezi la masă amintirile se așază și ele" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„când eram orb ai lăsat în mine o fereastră deschisă" de Ioan Barb
de jocul acesta confuz în care nu se
mai ăndrăgostesc de nici o danae
de nici un adonis\"
un joc în care suntem nevoiți să rămânem și care uneori depășește limitele pe cere le stabiliserăm inițial. Un joc cu și fără măști, pe care uneori îl numim artă și alte ori viață. Am simțit atmosfera poemului și mi se pare sugestivă strofa de final
\"dar nu
noi veșnic așteptăm să se tragă cortina\"
În strofa întâi prezența felinarelor aduce o notă dramatică, anunță misterul în care se va desfășura piesa, la fel cu începutul și finalul tragediilor antice, iar ultima strofă închide la fel poemul, în metru antic.
Felicitări, Alex. Cu bucuria citirii, Ioan.
Pe textul:
„ne-am pierdut și umbra, fred" de Alexandru Gheție
Un final deosebit care închide un poem lucrat cu simboluri și pe care l-am recitit cu plăcere. O trecere, cu stimă, Ioan.
Pe textul:
„inima își fumegă sângele. ochiul coboară în suflet. pe baltă/ am băut vinul acela" de Vasile Munteanu
un poem construit cu imagini interesante și cu un final foarte frumos
\"îngerii îmi lăsaseră ofrande aripile lor\"
Mi-a plăcut ceea ce am citit. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„coșmar" de Ottilia Ardeleanu
a unui ban de aramă, abia cumpărând
cu suflarea o măsură de mei!\"
Divin. De fapt nu suntem decât niște învinși sau obosiți învingători. Victoria aduce, uneori, multă tristețe. Mulțumesc pentru acest poem. Cu stimă, Ioan.
Pe textul:
„Despre învinși" de Aurel Sibiceanu
Pe textul:
„spune-mi că mă iubești" de Alexandru Gheție
\"pământul nu doar că arăta trist de bătrân
dar parcă aștepta de un secol
apoteotica lui dezamăgire\"
Frumos final. Un semn, cu plăcerea lecturii, Ioan.
Pe textul:
„Întoarcerea Fiului Adunător" de George Asztalos
Pe textul:
„Tatuaj" de Florentina-Loredana Dalian
\"peron
ca după câteva zile de cod portocaliu
până și soarele stă ascuns după oameni
m-așez pe prima bancă
două stinghii cioplite
încleștate în piroane ce pierd rugină
probabil e banca sărutului\"
Imagini poetice reușite. Finalul nu se ridică la înălțimea poemului, de aceea eu aș menține și versurile din ultima strofă și aș sfârși cu strofa:
\"mai privesc odată peronul
ca după câteva zile de cod portocaliu
până și soarele stă ascuns după oameni\"
Poemul are nerv, de aceea cred că merită să mai meditezi puțin la el, chiar să aprofundezi tema aceasta a introspecției în propria viață. Mai e ceva. În prima strofă cred că ar merge mai bine \"cineva a dat cu piatra\", sună mai rotund. Atât deocamdată. Poemul e indiscutabil bun. Cu plăcerea lecturii, Ioan.
Pe textul:
„călătorind prin sine" de Ottilia Ardeleanu
Foare bună antepenultima strofă. Semnalez și eu ca fiind prea încărcat versul doi cu \"sângeriu\", cred că expresiv este versul și fără acest epitet. Poemul îmi place în integralitatea sa, curge natural și ideea este deosebită. Remarc la tine investigația tematică pe terenuri poetice neexploatate sau insuficient puse în valoare până acum. Un plus. Zic eu. Dar sunt doar păreri. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„deșert" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Cu tălpile goale" de Mihaela Roxana Boboc
