ne-am pierdut și umbra, fred

si corbul...never ciuciu

mai sa-mi para rau de visele atat de desarte, dorinta de spectacol al vietii....


//mai poate vreo elenă cu breton
franțuzesc să aprindă călcâiele vreunui
achile?//

mie mi-se pare timpul pt ceva nou sa vezi ca einstein nu lumina ci firescul vietii dintre masculin si feminin, imbatat ca de lumina.

\"s-au plictisit zeii fred
de jocul acesta confuz în care nu se
mai ăndrăgostesc de nici o danae
de nici un adonis\"

un joc în care suntem nevoiți să rămânem și care uneori depășește limitele pe cere le stabiliserăm inițial. Un joc cu și fără măști, pe care uneori îl numim artă și alte ori viață. Am simțit atmosfera poemului și mi se pare sugestivă strofa de final

\"dar nu
noi veșnic așteptăm să se tragă cortina\"

În strofa întâi prezența felinarelor aduce o notă dramatică, anunță misterul în care se va desfășura piesa, la fel cu începutul și finalul tragediilor antice, iar ultima strofă închide la fel poemul, în metru antic.
Felicitări, Alex. Cu bucuria citirii, Ioan.

mulțumesc...

elia clodia - ăla era corbul lui george :). E bine că e frumos scris, îmi pare rău că nu rezonezi... dar aici nu am vrut să fac strict referire la viața-spectacol, vise, iluzii, etc :). vorbești de un timp pentru ceva nou, păi mie mi se pare că e tare nouă așteptarea asta în care
ne-am pierdut toate simțurile
ne pipăim unul pe celălalt cu buricele
degetelor
nu recunoaștem nimic :)

ioan - ai interpretat tare fain, dar ceea ce m-a surprins a fost felul în care ai văzut felinarele acelea... Nu pot decât să-ți mulțumesc și... să nu așteptăm să se tragă cortina :)

cu prietenie,
alex

daca incepi si tu sa scrii despre Pierderi, umbre, asteptare!!!!!!!!!! NU!
dar scrii bine, ce e al tau e al tau!
treci de la femei la politichie si acu ......e o poveste despre \"nu-i nimic nou sub soare\"......pe ultimul \"dar nu\" l-as scoate

crezi ca jocul il reincepem noi sau el reincepe asa de la sine?