Lasă-i toamna, amintiri,
Pașii ei spre tine vii,
Ai ei ochi chiar ți-i dădea,
Și arbori în genunchi plângeau,
De-un dor, fior, ce ți-l purta.
Lasă-i noaptea, ziua, orele,
Apusul târziu,
Pe o băncuță veche și stricată,
se-așterne praful într-un final,
Rămâne-o frunză ruginită,
lângă-acea casă, plai natal.
Frumoase, veșnice sunt amintirile,
părinții încă te așteaptă,
pe fața lor
Sunt lucruri pe care nu le spunem, nu le spunem din lipsa de noi înșine. Acestea nu sunt culori ale suferinței, ele sunt întâmplări dinăuntru.
Când adormi, insulele sufletului tău se apropie și în
Chiar dacă nu mai poți,
Învață să înduri
A lumii mare greutăți,
Învață să accepți,
Așteaptă-ți visul tău.
Învață să astepți,
Nu mai uita cum e să fii om,
Așteaptă, poți să-nduri
Fii firavă
M-aș iubi dacă aș putea, toată dragostea doar mie mi-aș oferi-o, doar ca să nu-mi mai văd inima tristă și aproape fără speranțe, m-aș răsfăța cu fursecuri și un ceai călduț la geam, când ninge,
- Ce simți?
- Miros te toamnă.
- Atât?!
- Ah, da, și miros de frunze uscate.
- Doar atât?!
- Și mirosul de cafea de dimineață. Cred că am și o pată pe bluză, nu am reușit să o schimb, mă grăbeam
Aș vrea să știu cum pot
Durerii să-i dau foc,
Sau s-o arunc în mare?
Dar e un rol pe care nu pot să-l mai joc.
Mă ține-n loc o întrebare,
Ce fac acum cu ea,
Cu-a ei cenușă marea va seca
Sub
Când ți se așterne peste suflet o tristețe
Și ți se prăbușește trupul,gândul
Suportă cu răbdare loviturile mărețe,
Cu timpul le va bate vântul.
Tu, ești femeie, ești voinică
Cu suflet bun și
Omul este așa cum gândește inima lui, inima vrea să sufere, suferă împreună cu ea și corpul, sufletul, pielea, buzele, ochii chiar și creierul. De ce nu se lasă controlată și condusă? Poate nu mai
Se răspândea o liniște obscură
Prin cameră și pe afară,
Adie un miros de toamnă
Nici frunzele n-ascultă.
Fu inocenta amintire
Pe când erai copilă
Îți necăjeai și visurile
Ca să te vezi
Nu vei ști la timp să fii
Vei neglija și dorul inimii,
Tu n-o să vezi, ești liniștit
Cum amintirea a fugit.
Tu ești gentil, ești chiar perfect
Vă-nțelegeați, era magnet,
Ți s-a părut că-i
Fii onest, politicos
Nu uita sa-ți dai și masca jos,
Gîndește bine la ceea ce scrii
Și nu mai insulta toți oamenii!
Fii chibzuit, nu-ți cheltui toți banii
Nu agresa persoanele online,
Respectă
Senin și aromat
Cu un miros de toamnă,
Tu ai știut de la-nceput
Cum să-mi vorbești seară de seară.
M-ai alintat cu gingășie
Ți-apropiai degetele fine,
De pleoapele-mi senine.
Prețios mi-ai
Și nu mă las-un gând s-adorm
Când ai citit o carte până la somn?
Când ai ieșit să numeri stele?
Că doar așa făceai tu serile.
Când ți-ar răsfoit albumul cu amintiri?
Să-ți amintești de tine și
Nu-ți poți învinge dorința de a vedea
Nu ai curaj să te ridici la vârsta ta,
Te simți atât de slab, neputincios
Vezi ca prin ceață un zid spăimos.
Simți că ești atât de paranoic
Te-ncui în
Îți mai amintești ziua,
Când ai căzut, apoi ai plâns?
Îți mai amintești că era mama,
Cea care te-a ridicat și te-a cuprins?
De mâină-ncetișor când te-a luat
Pe frunte blând te-a sărutat,
Continui când ceilalți s-au oprit,
Atrag în viața mea doar tot ce-i superficial,
Privesc până la limită,
Sunt în relație cu Universul meu...
Ofer mai mult decât mie și celor din
Tu, să știi, că nu tot ce ai cules a fost plantat
Și că nu tot părtașul îți este camarad .
Tu, să știi, că nu tot ce-i remarcabil este deja al tău
Și că ființa apropiată e doar sufletul tău .
Tu
IM