Poezie

O, existență!

1 min lectură·16 iunie 2016

Mediu

Aș vrea să știu cum pot

Durerii să-i dau foc,

Sau s-o arunc în mare?

Dar e un rol pe care nu pot să-l mai joc.

Mă ține-n loc o întrebare,

Ce fac acum cu ea,

Cu-a ei cenușă marea va seca

Sub orice formă ar fi,

Sau orice loc, în orice zi

Total durerea nu va dispărea?

Ș-acum, nu-mi mai rămâne

Decât să încerc,

Să cred în împlinire,

Iar sufletul, să-l las stingher,

Ce-i este dat, să simtă el.

Chiar dacă vrea o desfătare,

O stare mai senină,

Speranța și iubire

E-ntâmpinat de amăgire.

O,existență, cer!

Pentru el-suflet, inimă și adevăr

Fiindcă doare acea tăcere și suspin,

Tot ce mă alină este un alb pustiu,

Adesea-nțeapă cu venin,

Al inimii cuvânt,

A vieții armonie,

A fost un ideal

Pentru un suflet sfânt.

Iar rătăcirea nu se aciuează,

Și inima-i fără răbdări,

Căci adevărul arde, nu mai scânteiază,

Și visul întrupat s-a risipit în zori...

001.921

Inga Morari. “O, existență!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/inga-morari/poezie/14093451/o-existenta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.