Poezii

Lasă-i toamna, amintiri, Pașii ei spre tine vii, Ai ei ochi chiar ți-i dădea, Și arbori în genunchi plângeau, De-un dor, fior, ce ți-l purta. Lasă-i noaptea, ziua, orele, Apusul târziu,

IMInga Morari

0

0

Pe o băncuță veche și stricată, se-așterne praful într-un final, Rămâne-o frunză ruginită, lângă-acea casă, plai natal. Frumoase, veșnice sunt amintirile, părinții încă te așteaptă, pe fața lor

IMInga Morari

0

0

Chiar dacă nu mai poți, Învață să înduri A lumii mare greutăți, Învață să accepți, Așteaptă-ți visul tău. Învață să astepți, Nu mai uita cum e să fii om, Așteaptă, poți să-nduri Fii firavă

IMInga Morari

0

0

Aș vrea să știu cum pot Durerii să-i dau foc, Sau s-o arunc în mare? Dar e un rol pe care nu pot să-l mai joc. Mă ține-n loc o întrebare, Ce fac acum cu ea, Cu-a ei cenușă marea va seca Sub

IMInga Morari

0

0

Când ți se așterne peste suflet o tristețe Și ți se prăbușește trupul,gândul Suportă cu răbdare loviturile mărețe, Cu timpul le va bate vântul. Tu, ești femeie, ești voinică Cu suflet bun și

IMInga Morari

0

0

Se răspândea o liniște obscură Prin cameră și pe afară, Adie un miros de toamnă Nici frunzele n-ascultă. Fu inocenta amintire Pe când erai copilă Îți necăjeai și visurile Ca să te vezi

IMInga Morari

0

0

Fii onest, politicos Nu uita sa-ți dai și masca jos, Gîndește bine la ceea ce scrii Și nu mai insulta toți oamenii! Fii chibzuit, nu-ți cheltui toți banii Nu agresa persoanele online, Respectă

IMInga Morari

0

0

Senin și aromat Cu un miros de toamnă, Tu ai știut de la-nceput Cum să-mi vorbești seară de seară. M-ai alintat cu gingășie Ți-apropiai degetele fine, De pleoapele-mi senine. Prețios mi-ai

IMInga Morari

0

0

Iubește, șoptește, alintă, Doar ești existență iubită. Atinge, îndrăgește, oferă, Arată-i ființa eternă. Învață, ajută, vorbește, Fii nufărul alb ce orbește. Zâmbește, explică,

IMInga Morari

0

0

Și nu mă las-un gând s-adorm Când ai citit o carte până la somn? Când ai ieșit să numeri stele? Că doar așa făceai tu serile. Când ți-ar răsfoit albumul cu amintiri? Să-ți amintești de tine și

IMInga Morari

0

0

Nu-ți poți învinge dorința de a vedea Nu ai curaj să te ridici la vârsta ta, Te simți atât de slab, neputincios Vezi ca prin ceață un zid spăimos. Simți că ești atât de paranoic Te-ncui în

IMInga Morari

0

0

Îți mai amintești ziua, Când ai căzut, apoi ai plâns? Îți mai amintești că era mama, Cea care te-a ridicat și te-a cuprins? De mâină-ncetișor când te-a luat Pe frunte blând te-a sărutat,

IMInga Morari

0

0

E freamătul vântului Relevă-l cu sufletul Lasă frâu liber rațiunii, tinere !

IMInga Morari

0

0

Continui când ceilalți s-au oprit, Atrag în viața mea doar tot ce-i superficial, Privesc până la limită, Sunt în relație cu Universul meu... Ofer mai mult decât mie și celor din

IMInga Morari

0

0

Tu, să știi, că nu tot ce ai cules a fost plantat Și că nu tot părtașul îți este camarad . Tu, să știi, că nu tot ce-i remarcabil este deja al tău Și că ființa apropiată e doar sufletul tău . Tu

IMInga Morari

0

0

Completează-ți tu sufletul cu gânduri Nedureroase !

IMInga Morari

0

0