Intre extreme

Iasomii

1 min lectură·6 noiembrie 2018

Mediu

Lasă-i toamna, amintiri,

Pașii ei spre tine vii,

Ai ei ochi chiar ți-i dădea,

Și arbori în genunchi plângeau,

De-un dor, fior, ce ți-l purta.

Lasă-i noaptea, ziua, orele,

Apusul târziu, zâmbetul, minutele,

Pentru acel rai desfrunzit,

Și momente ce a greșit,

Ca să mai poată un pic.

Lasă-i vorba, mângâierea și parfumul,

Să asculte, să-și mai știe drumul,

Să nu-i mai fie dor de nimic,

Sufletu-i rai pustiit,

Nu mai știe unde a greșit.

E toamnă-n oraș, pe deal, pe șes,

O culoare e-n cădere pe frunzele ce ies,

Toată lumina din sufletu-i rugină,

Vântu-i aduce urme de vină,

Toamna-i luată, pustiu fără tine...

001.319

Inga Morari. “Intre extreme.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/inga-morari/poezie/14133092/intre-extreme

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.