Scrisori deschise din imprudență!(V)

Catre domnul comandant Jean Bondea

Domnule comandant,

Subsemnatul, Cânepiu Neculai, domiciliat la strada fosta Metalurgiei acum Democrația, dar-ar dracu-n ea că uite cum mă aduse pe mine din om cinstit și sărac în traficant de droguri din culpă, vă rog să binevoiți a aproba cele întâmplate.
Băiatul meu, subsemnatul Cânepiu Sorin zis și Sorinel, domiciliat nu știu unde, că parcă l-a făcut mamă-sa cu-n iepuroi așa sare dintr-o țară într-alta, drept pentru care habar n-am! Penultimele două dăți a sunat o dată din Spania ca pe urmă, să zică că-i tocma-n Madrid, ne-a adresat un pachet în care se aflau 10 telefoane de alea, cum îi moda acu’ mai mititeluțe. La prima răscolire m-am cam supărat c-am crezut că o să pună și el un pitac pe fundul cutiei, dar pe urmă m-am socotit că dacă așa l-o fi plătit patronul ce era să facă copilu\'?
Am luat telefoanele cu cutie cu tot și le-am vândut an detalie grămadă la un băiețică de la Oranjadă S.R.L... nu-ș cum îi mai zice.
Atâta mi-a fost cinstea! Nici n-am apucat bine mielul de Paști de picioarele din spate că hop! aud sirene pe afară ca-n vreme de război. Scot repejor capul pe geam să văd ce și care-i mai iute de picior și... haț! mă trezesc înșfăcat de gât de un mascat, că, erau domnule comandant mascații dumneavoastră înșirați ca rufele pe sârmă toată fața blocului. N-am putut nici să răcnesc că văleu mamă! așa de vârtos mă țineau de limba pe care o scosesem afară de sufocare și sperietură.
M-au dat din mână în mână pe geam ca pe-un sac de cartofi încolțiți, nici acum nu știu cauza motivului ușa doar fiind deschisă în lături că abia intrasem cu animalul oii.
Când am ajuns antiterorește așa jos, eu care făcusem al treilea preinfarct cu acte doveditoare, primul s-a efectuat pe geam, al doilea pe la etajul trei, de ultimul nu mai știu sigur dacă l-am consumat când mă puneau hopa Mitică pe asfalt sau în mașina salvării, nu m-a ținut mintea să le răspund de ce în loc de baterii la pustiile alea de telefoane au găsit marijuana .
Domnule comandant sunt om bătrân, mi-e frică de Dumnezeu ca de dracu\' dom\'le, habar n-am avut că am traficat droguri nici din culpă nici fără culpă, doară au gustat mascații mata toată făina din camară și n-au pățit nimica,
Deci, binevoiți a aproba că ce v-am povestit e adevăr de viață și să-l cautați și pe țâcă ăla cu Oranjada, să-i scuturați și lui pungile de făină. Dacă n-ăți găsi acolo bateriile de la telefoane să nu-mi ziceți mie Neculai că ș-așa, acuma țâncărăii de pe scară ne strigă mafiotu\' pensionar și infractoarea-n mov când ne ducem la piață.
Cu fierea amară-n mine de-atâta zdruncin spun că, mare om sunteți dobitoc de copil ce mi-a dat Dumnezeu care m-a bagat în așa bucluc la bătrânețile mele de drept în fapt și vă înștiințez că nu mă mișc de lângă scara oranjatului până nu văd cum îl trag de limbă mascații dumneavoastră.
Vă salută cu respect subsemnatul!