Sa facem dom\'le, ceva si pentru Blaga!

Pe scările Casei de cultură, un individ bondoc se străduie să ajungă din urmă un personaj la fel de bondoc : - Șefu\'! Șefu\'! Stați un pic că nu mai pot! - Ce-i Matache? Iar faci fitness? Þi-am zis să nu mă mai strigi șefu\'? Ori îmi spui domnul referent artistic, ori domnul referent! - Păi...își trage cu greu sufletul Matache, mi-ați zis, cum nu, domnule Sulă, da\' nu puteam să strig așșșa lung din fugă... Pe dumneavoastră vă cheamă doar, Ioan Sulă... de Sulă v-am apucat, de Sulă vă țiu ! - Măăi, Matache! Greu se mai dezvață limba rusă, dom\'le... - Pajalusta, domnu\' referend, atâta știu. Ba nu... și, harașo! - Eh! Era o metaforă asta, Matache! - Se poate, dacă zici maaata... eu știam că înseamnă \"poftim!\", da\' s-o mai fi schimbat și asta, că, deh! nici Rusia nu mai e ce-o fost! -Lasă, dă referentul din mână, că nu pricepi noțiuni artistice. Zi mai bine, de ce ai fugit așa după mine pe scările culturii?! - Ptiii! Dacă m-ai luat mata la învârteală, iaca! uitam. A venit televiziunea, domnule referendum artistic. - Off! Nu poate să vină televiziunea, Matache, vine un post de televiziune, așa se spune corect! - Ba nu, domnule artistic, de data asta a venit televiziunea adevărată, atâta lucru știu și eu, ce naiba! - Măi Matache, televiziunea n-are picioare ca să vină la mine , la tine... e o instituție, înțelegi? -Eiii, n-o fi având picioare da\' are roți, așa să știți, și duduia ceea mi-o spus clar:\" Suntem de la televiziune, carul de reportaj, poți să-l anunți pe șeful dumneata?\" - Hmmm! Nu-i televiziunea locală... Aglăița noastră, aia cu microfonul lipit cu leucoplast? - Ce leucoplast, dom\'le artistic, la aștia le lucesc toate tinichelele alea... n-am văzut încă așa ceva. - De ce nu spui, omule, așa, deodată? Ai văzut Matache cum ni s-a dus vestea ca de popă tuns? Când ești serios , dom\'le și-ți vezi de treabă apare și efectul de bumerang... Cum îmi stă cravata? - Apăi cum să stea? Ca și acu\' cinci ani,... parcă nu mai strălucește așa tare da\' in rest... - Hmm! Fugi și le spune că îi aștept aici, lângă strămoșul Ștefan! - Iaca, fug, spune Matache cu glas tare si, mormăind mai mult pentru el: mata aștepți că, eh! Ștefan Bunuțu\', nu mai așteaptă nimica! Timpul trece greu pentru domnul referent artistic, al cărui creștet nu este apărat nici măcar de un fir de păr, în fața soarelui necruțător al amiezii. Când tocmai credea că totul a fost o glumă , apare și Matache cu o domnișoară la braț. Sprijinit de postura familiară oarecum, acesta, își permite să îndeplinească rolul de gazdă: - Iaca duduie, aista-i domnul nostru reverend artistic, care face și drege pe-aicea. Roșu ca racul de așa o prezentare analfabetă, domnul referent se rățoiește pe sub incisivii-i de viplă: - Gata, nea Matache, multumesc, vorbim mai târzior. Domnișoară, se intoarce spre musafiră, numai zâmbet, ce onoare, ce plăcere! Ioan mă numesc, sărut mâinile! - Dana Avrămescu! Bine v-am găsit, domnule Ioan! - O, nu! Vă rog, doar Ioan, suntem între prieteni, nuuu? zâmbește referentul dezvelindu-și toate breșele dentare. - O.K. Ioane, se conformează duduia fără multe fasoane. Suflete, cum poți sta în costum pe vremea asta? Oh! Jesus, sunt 40 de grade afară, spune duduița fluturând demonstrativ batistuța ce-i ține loc de fustă. - Păi câte sacrificii nu cere arta domnișoara? - Am înțeles că s-a organizat un festival p-aici. Un interviu scurtuț se poate? - Dar, se pune problema, domnișoară? Cu cea mai definitivă plăcere... sunt cam emoționat însă. Dacă m-ați fi anunțat!! - No problem, te aranjăm la montaj de nu se vede nici sexul darmite emoția. Gata! Dă-i drumul! - Ãîăă... așa, mă bucur că m-ați întâlnit și aici! Âăîă... abia s-au stins ecourile celei de-a treia ediții a celui de al doilea festival... ăîă... Festivalul Mihai Eminescu- fruntea de dor a patriei\" și... - Lasă-mă domnule cu ecourile! Astea le bag eu, intervine duduia, încruntând din năsuc, zi, ce și cum, inițiativa, motivul bla bla bla... - Ei, da! Inițiativa îmi aparține în totalitate și motivul este non-profit, din dorința mea sinceră de a face câte ceva pentru Eminescu săracu\' ! Efectul inițiativei mele a fost neașteptat de pozitiv, oamenii răspunzând în număr exagerat de mare. La prima preselecție s-au prezentat 107 elevi având câteva cazuri din București chiaaar... Toți aveau palmarese îmbogățite, a trebuit să căutăm motive să-i putem departaja. Numai și numai valori, ce să mai! Juriul a fost greu încercat de preferințe să aleagă pe cei buni din cei mai buni. Inovația mea este că am găsit o soluție, i-am împărțit în două grupe valorice elevi și alții. În felul acesta am reușit să păstrăm 102 din 107. - O inițiativă lăudabilă aș zice! - Mulțumesc, așa cred și eu, dar modestia nu ma lasă a vorbi despre mine, bate din gene satisfăcut. Oricum, pe viitor fac apel pe această cale, către populație să nu mai vină în număr atât de consistent. Trebuia să fi văzut ce a fost acolo, sala plină de concurenți și părinții lor, noroc că-i mai țineau în brațe, eh! emoționant! -Ei, ha! Dacă nu m-ați ascultat și pe mine, se bagă neașteptat în interviu Matache, niciodată nu vreți să m-auziți. Trebuiau chemați deodată numa\' copiii sponsorizatorilor, că doară tot ei o câștigat până-n final, nu? Flori, acadele, bravo și s-a sfârșit, ce atâta tevatură, dom\'le pentru trei poezele, Eh! - E adevărat, ridică duduia din sprâncene, au câștigat doar copiii sponsorilor? Referentul îl amenința pe Matache cu cravata-i roșie, ocazie care a lăsat vederii, în sfârșit, cămașa verde de dedesubt. - Domnișoară, domnul Matache e un personaj mai puțin cultural, nu poate înțelege managementul sponsorizării, poate rezolvați dumneavoastră la montaj problema aceasta subculturală pentru că, nu-i așa? nu putem lăsa așa o bombă dezamorsată în aer, nuuu? și iar lungește referentul semnificativ cuvintele, însoțind de data asta ăntrebarea și cu închiderea unui ochi. - Aha! prinde din zbor mesajul duduița, dacă merită, hmm, se poate aranja . Așaaa! Planuri de viitor? - Mă bucur că mi-ați pus această întrebare în fileu, acum, am stat și m-am gandit că ar fi timpul să facem ceva dom\'le și pentru Blaga, marele nostru rapsod Blaga... - Aaaaa! Știți ceva, domnule Sulă, intervine iar Matache, n-ai decât să faci matale singurel ceva și pentru Blaga ăsta, că eu unu\' m-am săturat să știi... Am strâns două containere de semințe după... valorile astea a matale! Măcar dacă ar veni și Blaga ăsta, să dea și el o bere, o alună, eh! nu-i corect, unii cu mapa alții cu semințele. Hotărârea de a nu mai face nimic pentru Blaga, pare definitivă fiindcă, Matache părăsește furios spațiul cultural, domnișoara pare dezorientată iar referendul continuă să vorbească privind ușor încrucișat la microfonul poziționat strategic sub nările domniei sale. Surse neautorizate și mai puțin culturale, ne-au informat că finalul interviului s-a consemnat in cramele răcoroase a unui sponsor, suporter devotat culturii românești. Ba mai mult pare-se că, acesta, s-a arătat dispus să atenueze aversiunea domnului Matache față de poeții decedați, așa încât, nimic nu-l va mai împiedica pe domnul referent artistic, să facă ceva și pentru Blaga!