Ileana Popescu Bâldea

Amintirea se întunecă e noapte în lumina albă de singurătate pădurile de vânt din adâncul sinelui au crescut peste noi ce Stea ne scrie viața? care Soare mai coboară pe suflet? arde

De-aș putea să-ți împing uitările cu degetele, cu aripile, cu răsuflarea, și-ntinderile din clipa fără-nceput și cu sfârșit! De-aș putea să-ți împing uitările din iriși, cu o literă, o

Dați-mi un doctor pentru cuvinte! Prea mă dor ochii în care lumina se adâncește, culorile parcă dansează, vântul îmi alunecă prin suflet, dinspre atrii se

Mi-am separat visele prin puncte, într-un insectar; virgulele le-am înfipt în stele, rimele le-am așezat în ramuri - să crească din ele gând alb; am păstrat câteva solfegii, tristeți

Astăzi, 16 iulie, nu se poate preciza exact anul, a fost abolită poziția de drepți prin vot unanim al frunzelor parlamentare și decret prezidențial al timpului Astfel ramurile vor saluta

Acum, când lucrurile ies unele de lângă altele- între pereții înghesuiți ai timpului, când străzile toate sunt plecate să racordeze microfoane la conștiințe, noi, înarmați cu ură- pe care-o

Nisip stelar prin clepsidră, utopia că puteam fi un singur cuvânt, marginile spațiului îndoit de-ntrebarea: dac-am fost…dacă sunt… Timpul înfășurat pe papiotele așteptării, cuvântul cu

Păpușa mea din flori de romaniță, poveștile bunicilor, din când în când, sub fruntea ta de lună despletită… iubirea mea, clipită cu clipită, te caut printre fluturi, ca și când… Mă chemi

- Ce vrei tu de la pașii mei egali, pe-o trecere de pietoni netraversată de nimeni, de la un gând sucit la infinit spre semaforul ce-a uitat să se- aprindă? - Nimic. Pentru că ești

Îmi e frig, îmi e seară, Îmi e inima afară Fără zgomot de trup… Care vis să îl rup? Și să ardă cu fum, Foc mocnit pe un drum, Nepermis de chemări… De mi-ar fi depărtări! Dar mă ard

Amețit minutul coboară urechea pe pământ despletit de rădăcini curge moarte și viață învinge “puterea” Cuminte minutul ascultă suspină “tăcerea” înfrântă eroare lacrimi din rădăcină

Un nor de soare La țărm topită luna În larg furtuni Amurg de umbre Pe val întoarsă zarea În gând minuni Iubiri de stele Zbor rătăcit de rațe Pe cer nebuni de ani trecuți în

Simt apăsarea luminii pe pleoape, prin pori, țipete ascuțite dinspre singurătate, vântul clipind dintr-un corn de lună și-același cuvânt care m-adună! Simt aripi rotindu-se pe

Aud cum zbor. Printr-un hublou văd vântul, spălat ca de ploaie. Și-un rost ciudat mă taie în ochi c-o lamă subțire. Și doare. Un zgomot cosmic deranjează zborul cel rece. Din