Dați-mi un doctor!

Dați-mi un doctor pentru cuvinte! Prea mă dor ochii în care lumina se adâncește, culorile parcă dansează, vântul îmi alunecă prin suflet, dinspre atrii se aud cum bat litere aiurea; mă visez frunză, cocor sau fluture, lumina tocită- târându-se, îmi imaginez universuri posibile în care oasele albite de tristețe calcă peste noi, desprinzâdu-se unele de altele; lacrima curge pentru fiecare, dă la o parte priviri, mă face ghem de singurătate iar rictusul din colțul gurii îmi traduce pe fața voastră liniște- neliniștea pentru tăcerea mea obosită sau logoreea îngâmfată și nesuferită Lumina cade mereau orizontal, inima- mi bate vertical, pe cer văd zece sori cu ochi pătrați, sângele gol îmi curge-n franjuri, printre degete; văd planete de îndrăgostiți prin tunele vegetale, arborii- noaptea- se dilată și-mi apasă retina; aripile frânte îmi alunecă prin pori, văd noaptea stând într-un picior ( desenându-mi cerul pe atrii) Vedeți? Am intrat în conflict cu destinul! Dați-mi un doctor pentru iubire să mă vindece de cuvinte, preț de- o frunză, de- o clipă sau, dacă nu, măcar o rețetă pentru singurătate, parafată, înregistrată, semnată! Altfel, jur pe mărgelele de rouă care se cațără pe trupul meu, pe estuarul de tristețe din esența noastră, că accept experimental noului medicament ECTHOS SINGULARIS! Vă rog, împrumutați-mi doar doctoral vostru de iubire de cuvinte sau de singuratate! Ileana Popescu Bâldea