Iftime Vasile

de la o vreme mă obsedează neputința de a fi Eu lașitatea de a fi altul incompatibil cu Dumnezeu cu ce a mai rămas din mine mă exilez pe partea stângă până la următorul și următorul partaj

Clipă de clipă Mă aștern în fața pașilor tăi, Doamne Răstignindu-te secundă după secundă Pe mărăcinii înțelenitului lut În care de mult nu a mai crescut o cruce. Înalți

Între două bătăi de inimă Se moare o dată Și fiecare bătaie este o înviere. O infinitate de vieți Legate de o moarte infinită. La noapte, O să încerc să iau pulsul Universului, Să văd dacă

Alerg de departe către departe, De nicăieri către nicăieri, Mă caut și mă caută, Mereu înainte și înapoia mea, Îi calc și îmi calcă pe urmă, Început și totodată sfârșit… Vrea să îmi smulgă

Îți amintești femeie…? Cum ne amestecam toamna cu frunzele umede Lipindu-ne sfioși la fiecare adiere de dor, Cum împărțeam respirația cu un singur sărut Atârnând nopți întreci în colțuri de

Și a semănat mama în grădină Și asemănat dragoste și a semănat blândețe, Lumină a semănat mama… Și a plâns mama ploaie caldă de vară A înmugurit dragoste, a înmugurit blândețe, Lumină a

Să ne jucăm astăzi de-a poezia, iubito… Cu pleoapa stângă Citește-mi poemul celor o mie de cuvinte Culese din adâncul de lacrimă În noaptea când, braconier, Adunam stele din roua somnului

Când eram mic am învățat să împletesc rogojini, Mai întâi am folosit pănuși de păpușoi, Mai apoi… Le-am înlocuit cu sentimente, Neștiind se pare Că rogojinile sunt pentru șters pe

Gustă Adam din fructul sacru, Râvni și el la ce-i oprit… Dar când și-a dat seama că-i acru Pe loc omul s-a pocăit. Un șarpe, paznic în copac Se zice că l-a ispitit, ,,Iubirea, trece

Mi-e viața simplă teoremă: Trăiesc pentru a putea să mor, Mă roade însă o dilemă: Eu sunt vânat sau vânător? Mi-e viața un principiu fals Cu care nu pot să mă-împac, Primesc iluzii în

De la firesc și până la păcat Nu-i decât o sclipire de idee… În boxa conștiinței-s condamnat De-un zâmbet aruncat de o femeie. De la firesc și până la ispită E-o simplă mângâiere de

puzzle 1 Mă doare locul în care Visezi de la o vreme că-ți vei înfinge cuțitul Plictisită de preludiul crucificării mele Atâta timp cât mai respir. Nimic mai

Îmi este sete… M-am săturat de atâtea fântâni Sădite într-o altă fântână, Din care, de sub coaja de apă Se scoate nămol amestecat cu stele stinse. Stau semănate pe stânci, Găuri

Sfidând anotimpurile, Cuminte sub frunza ei… Femeia. Compromisă cu vântul Nu îi ajunge o întreagă pădure… Femeia.

În toate te-am găsit Hristoase, În piatră, zbor, până și-n foc … În sfinți și-n trupuri păcătoase Numai în mine nu ai loc. Tu ți-ai întors privirea sfinte Sătul de-atâtea vorbe goale … Mă

Mi-e viața o continuă căutare Tot rătăcind prin marea de idei Orbecăi într-o singură culoare Pe ochi având lipite trei femei. Și mai că aș ajunge la liman De n-ar fi busuioaca să

1 În acel tei bătrân din fundul grădini Ce și-a uitat demult mirosul florii, Cuib stingher pentru cucuvea… Voi sădi un alt tei, Mladă din aceiași sămânță, Poate

Mi-e viața o continuă căutare Tot rătăcind prin marea de idei Orbecăi într-o singură culoare Pe ochi având lipite trei femei. Și mai că aș ajunge la liman De n-ar fi busuioaca