Poezie

Singur între lume și tine

2 min lectură·13 septembrie 2007

Mediu

Îți amintești femeie…?

Cum ne amestecam toamna cu frunzele umede

Lipindu-ne sfioși la fiecare adiere de dor,

Cum împărțeam respirația cu un singur sărut

Atârnând nopți întreci în colțuri de buze,

Cum ne reglam inimile după bătăile ceasului din turn

Blestemând timpul cel mort dintre două secunde.

Îți amintești femeie…?

Cum mă ștergeai dimineața la ochi cu sânul tău drept

Să nu mai tresar la orice foșnet de rochie,

Cum mă răstigneai, răstignindu-te în carnea ta neîmplinită,

Pe altarul conjugal ca pe un catarg de univers.

Cum dormeai, Doamne cum dormeai…!

Strâns lipită de mine

Ca două frunze umede toamna.

Îmi amintesc femeie…îmi amintesc…!

Zâmbetul tău înflorea caișii în miez de iarnă,

Pielea netedă invidia orice petală de trandafir

Iar degetele-ți izvorau simfonii de lumină.

Atât de frumos îți mângâiau pașii aleile

Încât mă tot rog să îți fiu potecă

Măcar pe ultimul drum.

Îmi amintesc femeie… îmi amintesc…!

Cum ți-am sărutat prima dată lacrima

Și ac blestemat m-am trezit fântână de plâns,

Cum ți-am șoptit vorbe frumoase în somn

Și acum mă împletesc în gânduri negândite,

Cum ți-am săpat o fereastră în suflet

Sub care alții îți cânt serenadă.

Privește-mă femeie…privește-mă…!

Cum mi-a plecat sufletul în vacanță odată cu tine

Împuținându-mă naibi oftat cu oftat,

Cum rătăcesc în patru vânturi ale lutului

Precum o corabie cu venele tăiate,

Cum am rămas doar amintire pe limbă de clopot,

Amintire pe limbă de clopot…

Închină-te femeie și bucură-te!

001.547

Iftime Vasile. “Singur între lume și tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iftime-vasile/poezie/1743846/singur-intre-lume-si-tine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.