Poezie
puzzle
2 min lectură·
Mediu
puzzle
1
Mă doare locul în care
Visezi de la o vreme că-ți vei înfinge cuțitul
Plictisită de preludiul crucificării mele
Atâta timp cât mai respir.
Nimic mai firesc,
Tu trebuie să-mi fii călăul
Întru-cât mi s-a ghicit că voi muri din dragoste
Și apoi… mai devreme sau mai târziu
Tot în brațele tale îmi voi mântui iubirea.
2
Despică-mi ochiul în patru
Și pe fiecare ciob de iris
Coboară-ți pentru încă o dată roua.
Mâine, orbit de lumină
Îți voi pipăi potecile sufletului
Iar acolo, unde voi săruta ultima oară
Mi se va deschide mormânt.
3
O bancă singură într-un parc
Nu-i o bancă,
O cruce singură pe un drum
Nu-i o cruce.
Stinghere, și una și alta
Scurtat-au visul
Cu cel puțin
O viață.
4
Adam și-a amintit cum se iubește
Dar Eva îi spune că a trecut vremea sa,
Eva încearcă să iubească
În timp ce Adam nu mai crede în minuni,
Incompatibili, Adam și Eva încep a iubi
Deși unul altuia nu-și mai dau nici o șansă.
5
De la o vreme se visa că zboară
Dar mult prea departe era cerul său,
A încercat de câteva ori să-și apropie alt cer
Însă toate erau înguste
Chiar și pentru jumătate de zbor.
Drept pentru care neaparținând nici măcar lui,
Cu atât mai puțin altora,
În cel de-al douăzecișicincilea ceas al etajului zece
Și-a abandonat amândouă perechi de aripi
La răscrucea dintre apus și apus.
Unui amic plecat de-curând dincolo de umbre
002621
0