Iakab Cornelia Claudia

se vede penita de psihiatru, puterea de a creea acele spatii de puritate sufleteasca necesare copilului din fiecare.

vazand ce i-se poate intampla, dominat de intentiile adultului personal sau ale altor cresteri din lume,dar impotriva lor si redus la tacere, redus la :hai lasa ca e bau bau nu intelepciune, e clara solutia.

\"În inima lor, dragostea ia multe
și alese înfățișări,
iar cuvintele străbat, ca pe niște dulci apropieri,
înspăimântătoarele depărtări

Te mai miri că zmeii, balaurii
ori vrăjitoarele fără dinți
nu au nicio șansă în fața copiilor
acestor Părinți?\"

ciudat poem, atat de greu de precizat sentimentul.
cand viata iti da dreptul sa puti...doar o data, la moarte

cand cuvintele cu forma de pamant, rezonand in lut de prea multa iubire acum putrezesc intelegi -vezi cum un verb a fi a trecut prin viata de dragul ei s-a imbracat si s-a dezbracat putrezind.

eu nu ma recunosc aici, nici impresia despre iubire nu corespunde cu a mea. eu vad mari sperante, indulgenta si relatie intre doua trupuri, minti, ca intre doua materiale privite din exterior, atat de exterior ca interiorul e doar o presupunere, sau in cel mai bun caz un ritm impartasit .

as putea spune mai multe, dar sunt sigura ca si eu sunt repezita cu raspunsul precum dv. cu ceea ce stiti, simtiti, practicati...eu cred ca e doar o prima incercare de constientizare.

...nu vreau sa fiu rea dar in descrierile acelea sunt factori care pe mine ca femeie ma indeparteaza nu atrage.

\"am luat distanță
de ieri de azi și de mâine\"

\"din insula de poimâine\"
masor diferentele de parfum
ale valurilor

imi amintesc incantarea
\"umbra norului grăbea-n lucirile valurilor
surpăturile malurilor lăsau să se vadă intrarea\"
\"eram curioasa de acum
ce lume învelește
sufletul lui\"

Ascultă-mi plânsul,

bine
de ce plangi?

incă te mai picur.
Te scurgi pe buzele mele și îți pierzi din căldură.
Apoi ajungi în pământ
de unde nu te mai întorci.
Ci crești
în flori.

ah! deci nu-ti place sa pierzi sentimente izvorate din nazuinta spre iubire


Le voi culege pe toate și le voi săruta
Crezând că-ating lacrima ta.


crezand ca si iubirea plange pentru tine?

pai ce sa zic si eu. ma atrage sa ma bag in seama numele celui ce a postat.
nu sunt fan chilian, dupa cum nu sunt fan al productiilor mele artistice.
imi place actrita nu stiu de ce.

vad ca toti fac referire la versuri. cred ca nimeni nu poate face viata, dar oricine poate sa o injoseasca mai ales cand e vorba de a altuia. mai cred ca putini pot sa o ridice.

accepta-te ca un individ

mare tristete pentru efectul tragic obtinut cand ceva te invata sa monologhezi cu tine atat de gresit ca in loc sa cresti cum trebuie esti infrant. e vorba de sentimentul pe care cultivi razboiul cu tine insuti doar si doar pentru a te determina sa te misti, sa treci peste obstacole....sa...


toti cred ca au secretul care bantuie duetul. grav e cand te impiedica sa te auzi si tu ai secretul si in consecinta adio beneficii viata ori acceptate ca un individ care nu-ti place

aluneci peste continut. stiu ca nu plac comentariile critice...sunt personale dar nu prea ...nu e nimic aici...e gol...ca o privire spre un om ce pare gol in timp ce vorbeste inutil


undeva e ideea de carnalitate a lumii si undeva o minte care nu vede nimic pentru ca nu are un unghi decis. raman cu impresia cuiva care ascunde viata de minte, nehotarat daca e mai bine asa.

ea zice de un pic de soare poate luna venus aduse in sine si marite dupa cum poate o floare

un poem lume, nu e chiar lumea florii, e omul transformat in floare si mie mi-a placut asa de mult \"mana\" ce inveleste usor

intervalul e prins in inel
iubirea il poarta
a fi in cercul interzis
devine o poarta

timpul nu e acelasi pentru fiecare
se aliniaza doar cat sa-nsemne viata
puntea luminii ascunde
nimeni nu stie unde coboara
caci e alta lumina
noua si pura
menita s-ajute magii
istoviti

n-as vrea nici eu
sa decupez un ochi
dar prea aproape nu regleaza bine
pastreaza distanta cuvenita

in telescop sa fie o oglinda

//mă plimbă prin tine o lumină//

e
frumoasă

si corbul...never ciuciu

mai sa-mi para rau de visele atat de desarte, dorinta de spectacol al vietii....


//mai poate vreo elenă cu breton
franțuzesc să aprindă călcâiele vreunui
achile?//

mie mi-se pare timpul pt ceva nou sa vezi ca einstein nu lumina ci firescul vietii dintre masculin si feminin, imbatat ca de lumina.

uite aici momentul de umilinta precedent. crede-ma te citesc dar nu esti tu ci leo. simt dar se si vede.

cum ai fi fost tu? nu stiu. hai sa vad eu prin tine.


m-am urcat pe scarile visului
dar ceasul picura sânge

ah nu pot sa continui
presimt
undeva se strecoara o greseala
sunt mai multe posibilitati de a pierde timpul
e ca și cum ai felia o rodie cu limba mare
dai pielea la o parte
așa
cum ai jupui un iepure
viu

ma sperie ce pot face
cui demonstrez si ce



apoi timpul ar putea să se crape să iasă din sine
intunericul să-și facă drum tot mai adânc
la dracu


himenul sau încă se zbate pe marginea patului
și e 8:57 femeie
nu te-am ucis

e un text care ma provoaca evident. de asemenea e un text care vad ca aduce umilinta. adica provoaca sarpele la lupta intre logosuri, nu lasa sufletul multumit. el nu are doar un chip frumos pentru a castiga, el are tot ce nu e iubire si e intre personaje. bineinteles ca avand cusurul lipsei de perfectiune din toate unghiurile sufletul e atins. pe el il aparam.
din acest unghi vad romeo si julieta. nu e vorba de simplitatea vietii ...cand vine iubire da totul poate sa fie simplu precum un text, adica un logos-dialog barbat femeie fara stralucire...e vorba de tragedia de comunicare, ei mor pentru ca nu se inteleg unul pe altul, pentru ca au iluzii...finalul.
e vorba de doua familii care se lupta pentru dominanta asupra vietii si nu sunt oprite nici de aspiratia la un destin prin iubire a sangelui lor tanar.
daca era o victorie, nu mai conta aparenta lipsa de stralucire ci faptul ca ei romeo si julieta avusesera puterea cuvantului. asta insemna ca ar fi putut mai mult. urmau sa vrea altceva si altceva oricat de simplu ar fi parut ar fi fost alt logos: vreau pot stiu...decat al familiilor inferioare prin supunerea de catre...ghici? sarpe

stiam eu ca sunt profeta. na dovada. ce coincidenta stranie cu pensiile alea micsorate

ai avut dreptate. ai avut dreptate. nathaniel vroia o arma, vroia sa sacrifice pe cineva pentru el. el insista pe iubire. se lasau umbre si raceala lui parea ca dispare. nathaniel era sadic. nathaniel nu ne lasa in pace. te punea sa alegi intre a fi sadic si a fi strapuns de sadism, pentru ca sadismul era el.

si tot citind si citind am simtit parca un alex care zice: mesajul meu era ca daca imi spui ca vei merge........atunci s-ar putea sa se dea intunericul la o parte si sa nu mai renuntam vreodata

otilia trebuie sa vezi catre ce. alex are dreptate. ai vazut de aceea e mai bun poemul.sub toată încărcătura samsarii
aruncând priviri viclene

sub toată încărcătura samsarii
aruncând priviri viclene

sub toată încărcătura samsarii
aruncând priviri viclene

cred ca exista de ce-ul salvator. sarpele exista si gata, e dreptul sau.
cand ai sentimentul mahnirii /ca darul: iubirea desparte intunericul de lumina si-ti face un ochi/ si nu renunti si vrei sa repari atunci inveti.