solstițiul de vară

despre oprirea timpului poezia aceasta... :)
\"în ziua cea mai lungă
Infinitul iese prin lume\" - si despre asteptarea acelei ziele cat un infinit. \"Cu incetinitorul\" se trece prin clipe lungi, amintiri. E ca o fotografie din miezul zilei, cand :
\"soarele-și atinge nordul pe răsărit
pasărea zborului chiar s-a oprit pe creasta norului\"...
cu placerea lecturii,

alex

imi cer scuze pentru corectura

\"peștele zborului chiar s-a oprit pe creasta norului\"

intervalul e prins in inel
iubirea il poarta
a fi in cercul interzis
devine o poarta

timpul nu e acelasi pentru fiecare
se aliniaza doar cat sa-nsemne viata
puntea luminii ascunde
nimeni nu stie unde coboara
caci e alta lumina
noua si pura
menita s-ajute magii
istoviti

oricum
nu poți citi toate semnele
poate doar
zborul invers
să prindă perspectiva întregului

pisica neagră a murit înecată pe trotuar
butucul de piatră din inima plopului
altă enigmă în care-au rămas toți încurcați

singurul personaj
Starea sensului
în același zbor
absurd

patentul întâlnirilor rare
grupul apei din trupul inelului
cu încetinitorul
pe clipe
lungi

pe creasta norului
plopul mătură
urma

oricum ajung prea devreme
mai important decât toate câte s-au întâmplat
ocolul din atunci la cafenea
când Poetul se oprise sa-și vândă umbrela


mult mai târziu
umbrela pierdută
butucul de piatră
zbor prin oglindă

la răscruce de gânduri
poarta cu scările gemene
știi adresa asta?

dau doar o interpretare poemului acesta
născut nu făcut de o ființă cu portativul
în care pe cele cinci linii (strofe)
simbolurile sunt diezi notele și becari


pasărea zborului pe marginea norului
s-a făcut peștele cu inel
și după voia ta
cu stele căzute din Infinit
întru care am binevoit

pentru mai mult
e prea devreme
recunosc
l-am construit
plecând de la câteva cuvinte de mângâiere
dintr-un comantariu lăsat
pe intervalul cifrat


exasperant portativul suportul cântecului de la începutul scării duble

amestec de alge de mare cu flori de tei și salcâm
...
privirile spun totul
soarele-și atinge nordul pe răsărit
...

da, este o poezie frumoasa, necesara si bine construita. chiar daca tot despre timp se spune, are tosusi hainute bine cusute. si au un fel de infinit in miscare - cuvintele care le imbraca.

Katerinna,

muguri cresc din rădăcinile plajei
cheile poveștii in inelul logodnei
da. acestea sunt cele necesare, cum zici tu.
tot necesare sunt si ele, ploile de vara.

ma bucur ca ti-a placut vizita
restul le stii
din versul cu interval

o expresie argheziană în spiritul ei, pe de altă parte, dpdv al idealismului obiectiv kantian, timpul e percepția mea, ca și infinitul dealtfel...ca vers final as fi preferat ,,infinitul trece prin mine\'\', pentru că-n lume oricum este.