heghedus camelia

Petre pentru rabdarea de a parcurge acest text si semnul lasat pentru incurajare. imi este si mie starnit interesul, de cand poposesc pe aici, fata de diversi autori sau diverse scrieri, ridic un zid de carti in jurul meu si ma intreb, in nebunia in care se deruleaza zilele, daca voi reusi sa le citesc pe toate.

fiecare traieste la cotele lui maxime. evident, ele nu suporta comparatii. \"o furnica duce-n spate un graunte jumatate\", ca atata poate. mersi pentru apreciere. un semn, chiar de-ar fi sa fie din cele care stanjenesc, valoreaza mai mult decat indiferenta. nu cumva sa crezi ca ma dau drept poeta, scriitoare ori ceva de genul acesta. chiar iti multumesc.

ce greu e sa scrii despre asfel de fragmente de viata si cu cata naturalete o faci. in cazul in care nu l-ai incheiat, sa ai putere sa-ti duci romanul la bun sfarsit!

scriem, sau incercam sa o facem, pentru a ne vindeca de intamplari autentice, care ne-au marcat viata, chiar de realizam asta tarziu... un alt fel de autoamagire si scrisul asta, il alegem sa ne mai tina de pustiu. multumesc!

relatiile umane devin, pe zi ce trece, tot mai imposibile. increderea in si iubirea de aproape vor ajunge, probabil, doar plane ale unui spatiu utopic. iar caderea aceasta in inima e al naibii de dureroasa.

ce bine ca ai aparut! multumesc mult, mult. cred totusi c-ar fi mai bine sa-mi vad de matematicile mele...

ce bine imi pare sa te aud din nou!

instiintata pe mail de aceasta noua aparitie editoriala, dar nu era disponibila unei comenzi efective. oare de ce? Felix, cred ca nu are rost sa-ti mai spun cata admiratie ma cuprinde cand iti citesc textele (si comentariile), si cat de mica ma simt atunci cand o fac. felicitari tie si inca o data Ioanei!

mic, nu stiu nimic
iti dezvalui inca o data sufletul in inima acest minunat cenaclu virtual, in care \"la auzul criticii ne vom strânge în brațe până ni se vor dezlipi coastele\". ce frumos stii sa spui, Anni!

de tematica bine venita! Intr-adevar strainii ne apreciaza valorile deseori inainte ca noi sa fim in stare sa o facem. Pe mine acest gen ma deprima, dar asta nu inseamna ca nu recunosc o voce de exceptie. Cred ca are priza buna la betie si ofuri. Spre deosebire de muzica lautareasca din restaurantele Bucurestiului de azi, pentru care “interpretii” baga in buzunare o groooaza de bani, muzica Romicai e adevarata.
Alte pareri furate de pe net:
“Romica Puceanu s-a stins din viata in anul 1996 in urma unui tragic accident de masina. Cantecele de succes au ramas in inimile romanilor si nu numai. Romica Puceanu a fost si este apreciata si peste hotare, si reprezinta un punct de referinta in muzica traditionala lautareasca.” (http://www.lautari.ro/romica-puceanu/).
http://aris.ss.uci.edu/rgarfias/kiosk/romica.html: “I have been asked by a number of people to supply them with copies of recordings made by Romica Puceanu in Romania. Since these recordings may never again become available anywhere else, I have started the slow process of converting them to MP3 files and putting them on the web site. I will continue to add to these as I complete new ones.” Aici gasim ceea ce mentiona mai sus Daniela si in plus este disponibil pentru free download un numar considerabil de melodii.
Felix, felicitari! Esti imprevizibil (s-o crezi tu! (glumesc)) si iti place asa!
vezi ce te asaltam cu comentarii in ale \"lautei\"?

cand sa imi lasi cate un semn
drag
multumesc

asa credeam si eu, dar uitandu-ma in dictionar vad:facultate de filologie = philological faculty; oricum intentionam demult sa revin asupra biografiei; miracolul se poate deduce, iar daca nu, sa ramana un secret; stiu ca ar trebui sa ma abtin de la incercarile mele de a scrie poezie; o noapte buna!

generata de dezbinarea launtrica a poetului, dezbinare ce nu si-a gasit leacul, a fost nelinistea purtata cu sine pana in pragul nebuniei eliberatoare. Gandul lui a batut la portile inchise ale cerului, s-a cufundat in abisurile marii, pentru a concluziona: “Cum esti tu nimeni n-o stie...”
De fapt stiu ca nu am spus nimic, dar am vrut sa las si eu un semn de apreciere. Cred ca este totusi greu sa-l abordezi pe Eminescu din perspective noi. Cu atat mai apasat semnul meu. Sa fie oare un subiect inepuizabil pentru cel inzestrat cu o mare putere de patrundere?

de bine catre tine in primul rand, o carte este produsul cator arderi! apoi catre cei care fac posibil ca aceste lansari sa fie auzite si de departe.

citesc cu o mare placere si uimire poezia ta, care, pe cat e de concentrata si profunda, parca pe atat de usor curge...

felicitari si din partea mea!

felicitari si din partea mea!
nu se imbatraneste asa usor, Dana!

Ioana Bogdan! Astept cu nerabdare coletul de la editura CR!
Multumim Ela pentru articol, multumiri lui Felix pentru prezentarea pe care am avut placerea sa o citesc gratzie netului. Succes tuturor!

asa cade cerul intreg peste om atunci cand participa la toate cu jumatate, de cealalta jumatate servindu-se pentru a se tine la adapost, la conservare (cea mai revoltatoare si amagitoare atitudine). asa cade cerul peste el dupa ce a lasat totul sa treaca de jumatate prin el.

interpretarea incercata de mine e evident una subiectiva si neprofesionalista. Sa zicem ca ceea ce fac eu e mai degraba un exercitiu de memorare. O fi grav? Am citit prea multe lucruri despre care nu mai pot spune nimic altceva decat ca le-am citit, atat, si imi pare tare rau. Ma bucura mult prezenta ta aici! Nu stiu ce sa zic in legatura cu interpretarea mistica, oare nu asta ne sugereaza insusi autorul? Si crede-ma, cele mai neasteptate intamplari, uneori cele mai stranii, mai necurate, te apropie in final de Dumnezeu. Nu am nici o indoiala. Cartea asta mi-a purtat gandul catre Raskolnikov, care, a incercat la randul sau trecerea dincolo de granite (in dincolo cel negru), din dorinta de a-si depasi conditia, cu aceeasi constiinta strafulgerata intermitent de boala si extrema luciditate. Dumnezeu poate fi o prezenta pasiva in viata omului, atunci cand e cuminte si mosteneste credinta de la parinti, cand se teme si are nevoie de un protector. Poate fi una activa, cand certitudinea existentei lui o capata ca pe un trasnet. Sau, mai poate fi “simtit” cumva deasupra tuturor acestor lucruri, dincolo de ele. Imi vine greu sa ma explic. Eu cred intr-un dumnezeu nerazbunator, ce nu are o zi a judecatii, un dumnezeu ce nu va cere niciodata socoteala pentru faptele noastre fiindca el nu e om si nu cantareste nimic. Acest fel de a-l percepe pe Dumnezeu cred ca aduce liniste si fereste de rau. Omul, mic cum e, il minimalizeaza pe Dumnezeu pentru a-l face sa incapa in sfera capacitatii lui de intelegere.