Jurnal pe bilete de autobuz 31

o cădere a cerului peste jumătate de viață... în care fluxul evenimentelor surprinse de la o distanță față de sine creează o atmosferă misterioasă, apăsătoare, o tensiune marcată de neoprire, negăsire, dorință suspendată... e parcă o curgere-trecere care deși nu poate fi oprită reține ea memoria...

intre aschii pastrate cu sfintenie ptr vremurile de seceta de noapte cuvintele tale se leaga incet de caderile de neoprit

poezia negației, plină de \"nu\"-uri adică. l-am citit în prealabil pe domnul Caragiu, că știu că e un foarte fin observator al poeziei tale, și țin să adaug la comentariul lui concludent ideea că poemul e scris într-o notă de resemnare, sau, cel puțin, îmi provoacă mie sentimentul acesta.
p.s. și șă știi că Andalucia e tărâmul soarelui, așa pretind andaluzii.

o posibila suspendare de cer care vrea sa transmita un mesaj grav al ratarii intr-un limbaj la fel de colocvial ca in celelalte bilete.ceva ma supara - prea multa sugestie si prea putina revelare. parca prea multa poetizare. asta ca sa te provoc

scrisorile nu s-au gasit, hartiile s-au pierdut sau poate n-au existat niciodata pe hartie asa cum au fost in adevar, sau poate nu ajunge o viata de om sa le mai gasesti, dar aceasta poate fi un semn bun, poate ca ele sunt scrise mai adanc, in carnea inimii, unde \"aschiile se pastreaza cu sfintenie\"
jumatatea doare, poate de aceea caderea, pentru intregirea memorialului durerii, care e doar bucurie

asa cade cerul intreg peste om atunci cand participa la toate cu jumatate, de cealalta jumatate servindu-se pentru a se tine la adapost, la conservare (cea mai revoltatoare si amagitoare atitudine). asa cade cerul peste el dupa ce a lasat totul sa treaca de jumatate prin el.

zice felix ca nu e destula revelare....zice bine din pdv poetic, dar viata mea m-a \"revelat\" de tot....m-a simplificat, cred ca nu eram asa acum citeva decenii.....
si cred ca in curind durerile se transforma si ele, mi-ai scris tare frumos

am revenit, adica nu, am plecat din romania .....pacat , nu cred ca ne vom revedea ....sper sa aveti o intilnire in ultima simb. din luna asta
da, poetizare in poezia asta, e traita nu gindita....sper sa imi revin si sa scriu in aceste zile de germania, in romania nu ajung ptr ca se intimpla intimplari si ce intimplari ......

Anni, aceasta e inca o poezie pe care as fi putut scrie eu. Acest simtamant il am adeseori in fata poeziilor tale. Uite ca am indraznit sa-ti las un semn aici, fara sa ma gandesc ca nu demult imi lasasesi tu un semn mie tot sub un acoperis spulberat, la care nu apucasem sa-ti raspund inainte de a sterge poezia, din motive care nu au in nici un fel vreo legatura cu comentariul tau. Ba, dimpotriva, iti multumesc pentru grija din el, mi-a fost balsam pentru suflet. Sper ca nu te-ai suparat cumva ca nu ti-am raspuns atunci, hai sa ridicam un acoperis deocamdata peste noi doua si sa nu-l lasam sa cada...

sigur ca demult de tot scriam poezii
in viata de azi putin isi permit sa \"pliveasca\" poeticul....
imi pare bine ca ceea ce scriu, care stiu, doar nu sunt la inceputul vietii ci cam pe la apus, dar voi continua sa scriu despre trecuturi, salamuri visate si recuperate, bucurii si inmormintari.....poetice sau nu sunt viata ce ne inconjoara, chiar daca extrem de radicalii critici ai prezentului , cei care si-au propus telul mare de a reface literatura romana, nu doar ca trec sub tacere tot si toate ce \"nu e cu ei \", dar vor si sa reteze capete, si m-am cam speriat cind am citit atitea grozavii, ca de citeva saptamini nu am mai avut curajul sa deschid site-ul......sper sa nu ma mai citeasca cei care au spada la ei!!!!

acum nu se mai poate schimba nimic, nu se poate spune nici ca e prea tirziu, ....asta mi-a inspirat mie cautarea in ultimele luni prin viata....si ce e sus s-a strecurat pe hirtie, resemnare se numeste, ai ghicit, eh, vezi ca n-a fost greu....prea bine observi, rindurile mele sunt simple, incerc sa transmit un sentiment, atit....povestile eh, si alea se preumbla printre versuri.....
in romania a fost maibine decit imi imaginam, dar este o lume don quihoteasca....iar morile de vint cred ca au fost furate de la vama vesela

Uite un citat interesant, care se potriveste la raspunsul - comentariul tau si, in final, poate ca indulceste si regretul din poezia ta. Ce ne faceam daca acoperisurile nu se prabuseau?...Poate chiar credeam ca noi le tinem...cand colo ele ne tineau pe noi...fara sa bagam de seama.

\"Nebun, e nebun. Uite-l cum mananca arpacasul, il lasa sa sa raceasca si-l mananca rece. - Nebun, e nebun de-a binelea. Uite cum infuleca arpacasul fierbinte, de parca n-ar putea sa-l lase sa se raceasca nitel. Si pe urma se mira ca-l apuca burta. E nebun, domnule, e nebun de legat, tine canita in mana stanga si se spala cu dreapta. Anormal, sa stii ca-i anormal. - Dement, dement cu adevarat, la ce te poti astepta din partea unui om om, vorba vine - care se spala la fund tinand canuta in dreapta si-si da apa cu stanga. - (...)- Nebun, numai un nebun mai poate admira pe Sadoveanu si Arghezi. - Trebuie sa fii nebun, oricare ar fi fost netrebnicia atitudinii lor politice, sa nu-ti dai seama de nepieritoarea valoare literara a unui Sadoveanu sau Arghezi. - (...)Nebun. Am si eu o reputatie de nebun(...). Ce ma faceam daca nu eram nebun? Innebuneam! imi raspunde ratiunea.\"

(din \"Jurnalul Fericirii\", N. Steinhardt)

....si tot ai ajuns pina sub acoperis...doare si cind traiesti cele despre care scrii, doare cind le citesti, si la tot pasul crezi ca te inputinezi....
m-a bucurat intelegerea , fii sigura , ai fost tare binevenita...
orizontul este o notiune abstracta, este o linie ce ne lipseste insa cind nu o mai vedem de gardurile de cuvinte , si poate e chiar bine ca nu ne-am tinut de ele
ma intreb insa, ce ne opreste sa ne tinem de cer?

scrisorile zac citindu\'se intre ele intr\'un sertar, Mara, isi tin de urat una alteia in bezna noptierei, Mara, praful le imbina sa\'si faca tatuaje, Mara, scrisorile exista, ei nu!

sa speram ca inteleg intr-o zi ce ai dorit sa spui
nu ai putea sa fii atit de amabil si sa imi mai scrii?
stiu ca ei nu mai exista , daca esti mort cred ca asa se spune
pe curind