heghedus camelia

o poezie dezbrăcată de figuri de toate felurile, în care se accede la nuditatea sentimentului în toată frumusețea și durerea lui. una dintre acelea care provoacă ciudă că nu a fost scrisă de tine. care îți dă nu numai sentimentul, maaamă cat de înșelător, că și tu ai fi putut-o rosti, ci și că ar fi trebuit cu orice preț să o faci. îl citesc pe Cătălin cu toată plăcerea, admirația și uimirea. și uite din ce direcție, paralelă cu poezia, trebuie neapărat să-i urce o stea!

Anni! Poezia are culoare, ai smuls-o din alb/negru și îi șade minunat așa. Adaugă un plus de căldură căldurii în care o înfășoară obiectele casnice.

ce fidela si rapida esti! E si asta o provocare, sa infrunti un autor scriind despre el. Bineinteles ca stau cu inima cat un purice. Analizele mele sunt aici, pe computer. Dar mai am mult prea multe de invatat. Si nu stiu daca mai e timp avand in vedere ritmul meu, varsta si altele. Multumesc mult!

încerc să-mi înving teama de înstelare, prea multă motivație fiind de prisos; textul vorbește singur de la acea înălțime a abordării cu care ne-ai obișnuit deja. Reperele în actul citirii alcătuiesc unul dintre cele mai prețioase lucruri pe care le-am câștigat poposind pe acest site. Să știi că, datorita ție, m-am căptușit și cu Amélie Nothomb.

deosebit de emotionata sa le primesc.

prind curaj si vin la randul meu cu o intrebare: oare nu strica oleaca acele repetitii?

bruste inspre desavarsire. ai multa energie, mahmoud. sa nu te mai opresti din scris. mult imi place olarul care nu rade, nu plange si, mai ales, nu se spala pe maini.
cu drag,

iti multumesc din suflet pentru prea bine conturatul punct de sprijin
cu foarte mult drag,

am face mănunchi tot ceea ce percepe fiecare din noi despre o anume ființă și tot ar mai fi de adăugat ceva, într-atât de complex e alcătuită lumea asta. În măsura în care (ne) recunoaștem complexitatea ca, adesea, o consecință a interacțiunii diferitelor complexe, atunci putem accede, prin decojire, la simplitate ca esență a vieții. Nu sunt altcineva decât acel individ x, care realizează că niciodată nu reușește să spună ceea ce voia să spună cu adevărat. Însă descoperă, cel puțin, ca cele de mai sus sunt scrise într-o manieră profesionistă de un om pasionat. Aștept, deloc lipsită de curiozitate, eseuri noi in pagina ta.

ioana, nu-ti vazusem commul decat dupa ce-i raspunsesem lui mahmoud. mersi mult pentru cuvintele ce vin din adanc. la fel pentru sugestie, e o problema lizibilitatea asta, iar mie-mi lipseste exercitiul.
ma bucur, gelu, sa te aud. o sa lucrez si la randuri, ca versuri nu se pot numi, si la imagine. multumesc ca te-ai oprit aici.
nu stiu unde a disparut un comentariu. se mai intampla, mi s-a mai intamplat sa se piarda din comentariile cele dragi. nu-i nimic. va multumesc tuturor, incerc sa imbunatatesc, desi nu sunt sigura ca ceea ce va rezulta merita vreun efort

m-am chinuit sa dimensionez imaginea, vad ca ma enerveaza ultimul rand. o sa-l scot. eu l-am cunoscut pe batranul asta pus pe ghidusii pana in ultimul moment, dar n-am reusit sa-mi descriu prea bine amintirea. mult multumesc, Mahmoud

tocmai aceste lucruri- servirea cu naivități, imposibil de realizat fără a ne fi curățit de fals, puterea de a ignora toate acelea pe care ni le-am fi dorit altfel, și mai mult, a le accepta așa cum sunt, și mai ales, mai ales puterea de a închide muzica în noi, alcătuiesc esența noastră umană. odată ajunși aici, putem începe a trăi oarecum mai nestânjeniți. pentru că am aflat.

ansamblul jurnalelor tale cu un mecanism optic viu, care nu se limitează doar la a descompune într-un specru nelimitat sentimente și emoții; el mai deține o calitate, și am mai spus-o, aceea de a le transmite mai departe. imaginile tale poartă mereu prețioasa încărcătură a originalității.

parcă zice Bataille și despre caracterul sacru al interdictului, mai ales atunci când acesta, prin însăși existența lui, declanșează dorința, desemnând obiectul râvnit, interzis și în genere sacru. Divinul este aspectul fascinant al interdictului. El desemnează negativ ceea ce este sacru, provocând un sentiment de teamă și cutremurare. Iar la limită, acest sentiment se transformă în adorație și devoțiune. “Zeii, care încarnează sacrul, fac să se cutremure pe cei care-i venerează, dar ei îi venerează. Oamenii sunt în același timp supuși la două mișcari: de teroare care respinge, și de atracție, care comandă respectul fascinant. Interdictul și transgresiunea corespund acestor două mișcari contradictorii”. Dacă transgresiunea are un caracter sacru, atunci și interdictul, ca pol opus dar aparținând aceleiași sfere, trebuie să-l aibă. Emilia, îți mulțumesc pentru acest comentariu/stimulent. Pentru răbdarea, solicitudinea și timpul sacrificat citirii. Nu cred că scrisul m-a ales, dimpotrivă, cred că îl caut cu încăpățânarea-mi caracteristică. Poate dacă dădeam curs, în tinerețea mai tânără, pornirilor în acest sens, aș fi ajuns oleacă mai departe. Dacă aș fi avut atunci curajul de acum și aș fi renunțat, așa cum am fost tentată în anul II, la chime-fizică și aș fi ales filologia. Dar orice act de curaj are repercursiuni negative asupra a cel puțin unuia dintre cei dragi. Și cred că mai presupune măcar un punct de sprijin, măcar dinspre unul dintre infinitele sensuri cardinale.

mă simt o răsfățată!
Ela, mulțumesc din suflet. Nu doar pentru semnul astral, vorba lui Călin, ci și pentru conținutul mesajului, pentru încurajările toate și mai ales pentru încrederea ce mă obligă la o sporire a exigenței cu mine însămi. Mă uimește în continuare viteza ta de citire, corectare și apreciere. Așa cum spunea Emilia, eficiența ta e maximă, la fel și discreția manifestării ei. Bataille este un curajos. El spune ce alții nu îndrăznesc nici măcar să gândească. Cu cât ai cunoscut mai mult zdruncinarea, cu atât ți-e mai drag de el.

Bia, mă bucur să fii aici. Așa e, Bataille scrie în limbajul limitelor, forțându-le pe ale noastre, amintindu-ne momentele în care eram cu un pas dincolo. Nu am citit \"Vie de Laure\", din păcate. E tradusă în românește? Greu am găsit și “Erotismul”. Mulțumesc mult, aprecierea ta contează!

O doamne, Anni. Mă prea măgulești. Cred că “Erotismul” e bine de citit în doze mici, așa, ca să nu treci nimic cu vederea. Mă bucur și îți mulțumesc că mereu îți dedici din timp și eu știu cât de prețios e, pentru a-mi citi articolele.

concepe repede altul, altfel lauzia asta se poate prelungi si te deprima al naibii de rau. nu de putine ori ma intreb cum mai puteti voi tine piept celorlalte probleme, celor care sunt, si doamne cate sunt, pe alaturi de scris. din suflet, felicitari! titlul suna tentant. eu deja- de vreo doua zile- sunt cu ochii pe cutia postala.

felicitari dragule! ma bucur sa aflu un asemenea mare eveniment! nu esti singurul emotionat pe aici.

vad in contrastul acesta un aspect pozitiv!

sonoritatea traditionala a titlului e oarecum in contrast cu finetea nostalgica ascunsa dincolo de el. provocator, ghidus dar si elegant mod de a vorbi despre lucruri `interzise`. salut usurinta ta de a scrie intr-o limba, totusi straina!
cu drag,

e aici si durere si o tensiune a asteptarii. mi se pare reusita foarte prima strofa. in ansamblu suna autentic si pur. las doar un semn de pretuire, nu ma pricep la comentarii inspirate. mi-a placut.