Jurnal pe bilete de autobuz 61

aceaași curățenie, aceeași economie de mijloace, ca parcă pentru a nu da de gol, chiar dacă poartă de mână pe o continuare a drumului. (e inteligibil foarte, anni, chiar și pentru un ochi prezent, cum spuneai, e nu e un sertar care să necesite zbicit pentru a fi deschis)
typo la storcesc, iar personal aș fi spus pe un pat al amintirilor, pentru a evita pe_patul.

ansamblul jurnalelor tale cu un mecanism optic viu, care nu se limitează doar la a descompune într-un specru nelimitat sentimente și emoții; el mai deține o calitate, și am mai spus-o, aceea de a le transmite mai departe. imaginile tale poartă mereu prețioasa încărcătură a originalității.

asta chiar e una din cele mai scurte si mai nervoase.asa, pana la cate bilete trebuie sa ajungi?

ai strans randurile, vorba lui Felix. imi place. ultimile doua strofe sunt pe gustul meu. ;) bia

Liniște, sentimente surdinizate...
Îmi place\"cum îți tragi umbra printre gene \" , aristocratic.

aiavut dreptate cu toate ca pe un pat e mai lung cu o silaba decit imi suna mie bine - asa sau asa tot e ceva
dupa mine cred ca as ramine inca zeci de nopti sa tot tavalesc silabe printre rinduri
multu de trecere - toate cele bune la racelile trupului , ca pentru minte e bine

salutul tau imi prinde bine - s-a lasat toamna cu frigul, prea repede pentru incetineala realizarilor mele
sper sa imi functioneze iar mailul sa pot comunica mai des

merci de trecere - revin in gind si cred ca scrii si in germana, sau ma insel?

Anni, imi place a doua strofa, imi place cerul risipit intre dinti.
te citesc mereu
stima

plecand de la starea de sentiment pe care o lasa primele versuri, construite pe motivul antitezei lumina-intuneric \"îți tragi umbra printre gene/...sub ochi uscați/...în întuneric\", tema poeziei avanseaza catre sustinerea caracterului simbolic al visarii;
remarc frumusetea metaforei, ca element stilistic deosebit pentru armonia si unitatea poeziei;

am retinut: \"memorie au cei care se nasc cu
ochii închiși
pe un pat al amintirilor\", o reflectie asupra ireversibilitatii trairilor umane;
aprecieri deosebite,
amalia

sigur am raspuns - ceva sterge in urma mea cuvintele, poate ca selecteaza intr-un fel, ca unele ramin
inca ma simt onorata de textul de 3 pagini pe care l-ai scris \"scotocind\" printre rindurile mele --- nu stiu cum sa ma revansez ptr analiza - iti voi scrie mai multe pe mail, dar din cind in cind si acolo se sterg...probabil ca incep sa scriu totusi din nou scrisori - cu timbru siplic

deosebit de emotionata sa le primesc.

in jurul meu pocnesc strazile....cica e o nopat in care vin stafiile ...ar vrea ei....din cind in cind vine politia
multu pentru revenire ....n-pai acum vad ca citesti nu vorba...si ca te auto-disturbi cu versurile mele iti multumesc , intr-o zi ar trebui sa-ti ofer .....un vers...dar nu prea stiu cum se face....presupun ca spre binele lumii ma apuc de altele...adica nu mai scriu....din respect evident....pe curind
ma apuc numai de citit

bine te-am gasit printre cititorii micilor statii printre versuri...e frig si stau mai mult printre oameni, dificil dar n-am de ales , ca si vrabiile , se apropie de asezari umane din necesitate

nu stiu cite statii mai fac cu poemasele, dar multe nu mai sunt
poate 66?
si gata - cred ca introduc compostorul si nu mai am pe ce scrie.....si chiar meinst du was du sagst?
sper sa -ti revii repede din lauzie si sa treci la treaba unui nou Oblomov....pe curind

Cand orice lumina s-a stins
Si nu-mi mai vad decat gandurile
O Eva imi trage pe ochi
Cortina pierdutelor raiuri

Giuseppe Ungaretti ...

daca imi dai adresa iti scriu, nu mult , dar din cind in cind....adica cu mina si nu tastatura si poate reusesc sa resimt o umanizare in subordinea acestor tentatii de a comunica oricind si repede , totusi e bine s iti vezi scrisul serpuindu-se pe o foaie alba, chiar si cu pete de cerneala....iar stiloul cred ca e mai placut decit tastele, noapte buna

e chiar prea de tot ----- de cind n-am mai citit Ungaretti...doar ddin lipsa de timp, trece nu stiu cum . se duce nu stiu unde...si eu tot aici pe linga fintinile ce devin tot mai adinci