Þi-amintesc că vei muri
Toamna, frunze arămii,
Sunt la fel în orice an -
Tu ești mai bărtân c-un an.
Treci mereu pe lângă moarte
Iarna-n prag de lungă noapte,
Dar mai scapi câte un an
Mi-e dor de tine
Acum, după ani,
Deși i-au umplut mii de zile,
Chiar de mi-ai greșit
Nu pot să te uit -
Tu, zilnic ai fost lângă mine.
Pentru o secundă,
Sau poate mai mult,
În gând
Într-o lume ca a noastră
Când nimic nu este cert,
Asemeni cu o fereastră
Dând acces într-un deșert,
Îndrăznim cu ochii minții
Să privim spre viitor,
Cărare rupând cu dinții
Chiar din stânca
Atunci când liniștea m-apasă
Și rece-n suflet mi se lasă,
Sperând că pot să-l încălzesc
Vechi amintiri îmi răsfoiesc.
În gândul meu, ca-ntr-o idilă,
Se-ntorc încet, filă cu filă,
Tot ce
Te-am uitat, mereu îmi spun,
De tine azi sunt vindecat,
Că te-am iubit e ca un vis,
Frumos, dar neadevărat;
Ce nopți la rând m-a chinuit,
Devenind încet coșmar,
Târziu la el am renunțat -
Pe
Ești ca un vis frumos ce zorii mi-l alungă
când noaptea se dizolvă în boabe mici de rouă,
de fiecare dată când fugi de lângă mine
mai lasă-mi o sperantă, să pot din nou visa.
Tu ești iubire
Scriu în versuri o poveste
Ce nu poate fi narată,
Inima-mi ce o citește
E de rimă-nconjurată.
Din greșeală se-ntâlniră,
Ori soarta le-a hărăzit,
Acum nimic nu mă miră
Când îi știu a ei
Plouă afară cu stropi mari și reci,
Se umflă pârâuri subțiri, lungi și seci,
Stau la fereastră, ascult și privesc
Turmele norilor în cer cum trosnesc.
După o clipă potopu-i oprit,
Soarele-n
Am pus nadă în cârlig,
Pluta mai sus am ridicat
Și într-un cot mai liniștit
De pescuit m-am apucat.
Și cum pândeam așa, degeaba,
În plictiseală să m-afund,
Văd pluta cum formează cercuri,
Ca
M-am săturat s-alerg după avere
după mulți bani care-mi vor da putere
după femei cu chip divin, de zâne
ce mă-nvelesc în nopțile păgâne
Altfel visez ca timpul meu să treacă
în loc de vin să
Trăind cu gândul în trecut
M-am tot târât până-n prezent,
Nici nu știu bine ce-am făcut -
Am fost pe-aici, dar cam absent.
De mă întrebi ce-a fost atunci,
O carte aș putea să-ți scriu,
Ori
Mă-ncălzea un soare rece
Zâmbind lung în prag de iarnă,
La privirea lui eternă
Mă rugam ca să nu plece,
Și ca fața-mbujorată
Norii umezi n-o ascundă,
Dătătoarea-i vietii undă
Vibrând cât mai
-Tu, visul unui răsărit de soare,
C-un suflet cald precum nisipul plajei,
Ce m-ai vrăjit,
Înecându-mi în valurile ochilor tăi albaștrii
Întreaga mea speranță,
De ce m-ai părăsit?
Nu te-ai
- V-ați imaginat vreodată că nu suntem singuri? Nu mă refer aici la univers, extratereștri sau alte povești...ci la universul uman.
Suntem convinși că suntem trup și suflet, dar oare așa este?
Cine mă vede zâmbind
Crede că n-am nici un gând
Care să mă întristeze,
Viața să mi-o eclipseze.
Chiar de inima-mi se frânge -
Ochii nu încep a plânge,
Sufletul când mi-e rănit -
Port un
Incompetență-i peste tot,
Ca să nu-i spun: prostie,
Bine că batem pasul pe loc
Și nu virăm spre nebunie.
Ce e frumos, e demodat -
Cu el aprindem focul
Și-n haosul de noi creat
Grotescul îi
Singurătate, prieten bun
Tu de-acuma o să-mi fi,
Părăsit, ca pe-un nebun
Ochii lumii m-or bârfi.
Îmi vei fi ca o soție,
Vei dormi cu mine-n pat,
Cuprins de melancolie -
În vis de tine
Încă din tinerețe
mintea îmi era sufocată de întrebări.
Atunci,
încercam să citesc in viitor,
căutam să deschid poarta Iubirii,
ca odată ajuns la ea
să dezleg marea taină a vieții.
Îmbătat
Haideți să facem Raiul pe pământ,
Să adunăm pe el tot ce e sfânt,
Iar când e pregătit ca un muzeu
Să-L invităm la noi pe Dumnezeu.
Nu râdeți! Nici nu vă-ndoiți!
Este posibil, numai să
Alină-mi viața simplă în orice dimineață
Când treci pe lângă mine și scapi un mic surâs,
Alintă-mi și auzul cu glasul tău cel dulce,
Să pot iubi iar viața, măcar până-n apus
Și fă cumva spre
Spune-mi că tu nu poți să mă iubești,
Că-n visul tău mereu mă ocolești,
Că dragostea ce-o simt o port doar eu -
Să-mi văd de azi, de pot, de drumul meu.
Spune-mi orice, e prea multă
Atunci când liniștea m-apasă
Și rece-n suflet mi se lasă,
Sperând că pot să-l încălzesc
A tale versuri răsfoiesc.
*
Pe lângă plopii fără soț
În urma ta vin ca un hoț,
La
Atunci când liniștea m-apasă
Și rece-n suflet mi se lasă,
Sperând că pot să-l încălzesc
A tale versuri răsfoiesc.
*
Pe lângă plopii fără soț
În urma ta vin ca un hoț,
La
HN