Poezie
Luceafărului
La 160 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu
1 min lectură·
Mediu
Atunci când liniștea m-apasă
Și rece-n suflet mi se lasă,
Sperând că pot să-l încălzesc
A tale versuri răsfoiesc.
*
Pe lângă plopii fără soț
În urma ta vin ca un hoț,
La geamul care strălucea
Sperând s-o văd după perdea.
Te urmăresc de-a lung de maluri
Lângă un lac cu nuferi valuri,
Unde visezi privind în apă
Care cutremură o barcă.
Mă duci apoi lâng-un izvor
Care răsună-ncetișor,
În codrul verde, al tău frate,
De unde pleci pe înserate.
Apoi, privind spre asfințit,
La steaua ce a răsărit,
Te pierzi în depărtări albastre
Pe cerul inundat de astre,
Unde-mi arăți ce e amorul,
Câtă durere naște dorul,
Icoana ta scânteie-n cer -
Luceafăr trist, plin de mister.
*
Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri
Și niciodată n-or să vie iară,
Doar tu rămas-ai ca odinioară -
Nemuritor, ca și a tale versuri.
033.396
0
Pentru că , tot azi am citit și scrisoarea de dragostela cere ,parcă cereai nivel mi-am permis să-ți scriu , cu drag, două catrene
Yidar în viața lui civilă,
În timpul liber ,menestrel
Ce-n agonii de vers, la vilă
Striga la maistru: \"vreau nivel!\"
Iubind, scria scrisori iubitei
Abea ținînd dorul în lesă
Dar plicul n-ajungea ursitei
Plecată fără vre-o adresă.