Poezie

Ești!

Poemele iubirii

1 min lectură·12 octombrie 2008

Mediu

Ești ca un vis frumos ce zorii mi-l alungă

când noaptea se dizolvă în boabe mici de rouă,

de fiecare dată când fugi de lângă mine

mai lasă-mi o sperantă, să pot din nou visa.

Tu ești iubire crudă, ca iarba primăvara,

ești lună plină-n noaptea în care m-am pierdut,

o caldă adiere atunci când vine toamna,

o blană gri de brumă în care stau țesut.

Ești doar o amintire, de-aceea te iubesc,

că nu trăiești cu mine să vezi cum râncezesc,

că ești mereu acolo când stelele se-aprind,

că nu auzi în noapte când după tine strig.

E limpede că viața nu are nici un rost,

că tot ce fac acum a fost, și a mai fost,

că nou nimic nu este să am de ce trăi,

că moarte păn\' la urmă e palidă și gri.

Iubindu-te atât, nici nu te mai cunosc -

tu unică speranță, un ultim avanpost,

și milă mi-i de mine cum lacrimi lungi îmi șterg

când frică mi-i ca chipu-ți din minte să nu-l pierd.

001.290

Hanus Nicolae. “Ești!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/hanus-nicolae/poezie/1805526/esti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.