Poezie
Când viața cu greu mă încearcă
Poemele iubirii
1 min lectură·
Mediu
Plouă afară cu stropi mari și reci,
Se umflă pârâuri subțiri, lungi și seci,
Stau la fereastră, ascult și privesc
Turmele norilor în cer cum trosnesc.
După o clipă potopu-i oprit,
Soarele-n ceață se vede topit,
Razele lui după ploaia cea grea
Sunt ca-ntr-o noapte trimise de-o stea.
De la fereastră ușor mă strecor,
Ieșind afară surprind alt decor,
Care, în casă, fereastra mea
Nu-mi va putea niciodată reda.
Văd cum pământul de ploaie bătut
S-a transformat într-o placă de lut,
Cum apa curgând sapă-n a lui față
Iarba uscată chemând-o la viață.
La câțiva pași privirea-mi abat
Spre un copac cu vârful plecat,
Cu brațele lui atârnând în jos
Îmi pare atât de neputincios.
Căzându-mi privirea dintre-ale lui ramuri
Se-agață de scoarța-i roasă de vremuri,
Alunecă-ncet mai apoi pe pământ
Asemenea frunzei răpită de vânt.
Mi-atinge picioarele un tremur ușor,
În suflet gonește un străin fior,
Mă simt obsedat de acest copac
De parcă veșmântul am să-i îmbrac.
La fel ca și el de neputincios
Rămân cu brațele atârnând în jos,
Iar inima grea, de tristețe se-ncarcă,
Când viața cu greu mă încearcă.
002.432
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Hanus Nicolae
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 184
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Hanus Nicolae. “Când viața cu greu mă încearcă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/hanus-nicolae/poezie/13905139/cand-viata-cu-greu-ma-incearcaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.