Poezie
Singurătate
Poemele iubirii
1 min lectură·
Mediu
Singurătate, prieten bun
Tu de-acuma o să-mi fi,
Părăsit, ca pe-un nebun
Ochii lumii m-or bârfi.
Îmi vei fi ca o soție,
Vei dormi cu mine-n pat,
Cuprins de melancolie -
În vis de tine purtat.
Mă trezesc în zori cu tine
Ceaiul să mi-l pregătesc
Și-aș dori să vi cu mine
Când la muncă mă pornesc,
Însă tu ești prea fidelă,
Nu vrei ca să mă împarți,
Îți deschizi a ta umbrelă
Cât de mine te desparți.
Obosit, mă-ntorc acasă,
Lângă ușă te găsesc
Îmbrăcată în mireasă -
Alb ciudat, nepământesc.
Când greșesc și te las baltă
Aștept grabnic să mă cerți,
Dar cu sufletu-ți de piatră
Întotdeauna tu mă ierți.
De ce nu te faci femeie?
Să pot gura să-ți sărut,
Minunata mea scânteie
Ce jar nu ai cunoscut.
011.725
0
Să pot gura să-ți sărut,
Minunata mea scânteie
Ce jar nu ai cunoscut.\"
Ce fericiti am fi ca perfida singuratate sa se transforme in femeie sau barbat, numai ca este doar un vis, frumos redat in versuri de suflet si pentru suflet.
Numai bine. Rodica