Poezie

Alinare

Poemele iubirii

1 min lectură·18 aprilie 2011

Mediu

Alină-mi viața simplă în orice dimineață

Când treci pe lângă mine și scapi un mic surâs,

Alintă-mi și auzul cu glasul tău cel dulce,

Să pot iubi iar viața, măcar până-n apus

Și fă cumva spre seară să nu mă ocolești

Cu ochii-ți rupți din stele uitând să mă-nvelești.

Alintă-mi noaptea tristă și colorează-mi visul,

Dă-mi voie ca pe ceru-mi timid să te răpesc,

Alină-mi suferința care la piept îmi paște -

Stai iarăși lângă mine să pot să te privesc,

Iar până dimineață tu nu cumva să-alungi

Tot farmecul din zori, când înspre casă fugi.

Alină-mi iarăși ziua, și noaptea îmi alintă,

Lasă-mi măcar speranța - să cred iar în povești,

Cât sufletul mi-i tânăr și pot să mai iubesc,

Cât soarele răsare ... și tu frumoasă ești.

002.540

Hanus Nicolae. “Alinare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/hanus-nicolae/poezie/13978031/alinare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.