În voaluri elegante,
Rochii mereu sfâșiate,
Noua modă - femei cu destine ratate
Calea să-și caute...
Dacă te pictez albastru,
E pentru că văd portocaliul
Și dacă văd în ține-un astru,
E pentru că mă
Dacă sunt leu, și mi-e din fire să ard precum focul,
Dacă sunt cal, și mi-e din fire să alerg precum gândul,
Și totuși aleg să mă sting cu toată apa ta, ca glonțul
Și totuși aleg să mă îngrop în
La capăt de linie de tren, începe marea
Și-acolo știi că o vei găsi mereu pe ea,
Sirena care cântă în sfârșit ca o stea,
La capăt de linie de tren, începe marea...
O poți găsi, prinsă-n plasa ta, la
Iubirea noastră nu trebuia s-ajungă hit,
Trebuia să fie a inimilor care iubesc la infinit,
Și-acum când văd că nu mai curge sânge
După ce-a curs atât, mă gândesc că poate, iar, merge...
Iartă-mă că
În Universul meu există sunet,
Mii de melodii răsună ca un tunet,
Dar vocea mea sugrumată de un biet
Element din mintea mea, când îmi repet
Că sunt cum zic ei, bună de nimic,
Că voi sfârși
El este, în visele mele, băiatul rău
Mă așteaptă la capăt de metrou,
Doar să mă îmbrățișeze din nou,
Mereu pe-ascuns, și iar, fără ecou....
Undeva, în altă viață, o fi fost câine,
Eu îi pun lesă,
Eram întinsă pe iarbă, la țară, acolo unde mă bârfește toată comuna, știe Cititorul unde. Nu-mi pasă că norii erau tablouri suprarealiste, ci doar că eram sub soare, mai puneam de încă o cântare, vai
Oriunde privesc,
Și cu-oricine mă întâlnesc,
Mereu altfel mă sucesc,
Fiindcă eu iubesc...
Regatul ăsta e sucit,
Fiiindca m-am învârtit -
Eu: altfel, ei m-au lipsit
De tot ce eu am iubit...
Dar
În căutarea unei noi identități
Permanent, și sub entități
Care dau energii și biți,
Femeia fantomă face monoliți....
Ea scrie începuturi de poezii
Mereu altfel, și vrei să-nvii
Mereu citind, și
Delir de dor - delirez în dor
Și simt că te-aș lua la
Omor,
Traversez pe roșu
La semafor...
Verde cu roșu,
Delir de dor - delirez ușor
Și-mi vine să zbor
Fiindcă mi-e dor...
Relația mea cu un
Și chiar de un înger al morții,
S-ar preschimba în fluture,
Și-ar apărea în umbra porții,
Precum o flacără arzând,
Eu tot aș arde, tot zburând
În lumea veșnicului gând
Că nemurirea ne
Și iar mă pierd în noapte,
Într-un miros de moarte,
Am rămas fără șoapte,
Și tu ești tot departe...
Aș da orice să fim iar
Uniți peste-orice hotar,
Dar tu nici n-ai habar
Ești tot
Spre Lethe simt cum curg
Îmbrățișări de coaste
Scufundate în amurg...
Pe Lună mă ascund,
De Hemingway moderni...
Lumină peste infern,
În vise te așterni;
Eu iubeam la infinit...
Și-am să
Am să te judec, tată
Am să fiu plină de pată;
Am să fiu doar o fată;
Exilată, Turbulentă...
Unii zic că Violentă.
Pașnic de Dementă.
Și am să te judec, tată
Că am fost astfel
aceasta nu este o poezie vizuală. valabil și pentru textul anterior.
ai aici exemple:
http://www.poezie.ro/index.php/texts/poetry/topic/visual/Vizual%C4%83
Absurdul absurdului surdului
Atât de roz de verde,
În negrul care se tot vede;
Încât indienii cântă-n vede,
Despre cum nimeni nu mă crede...
Atât de firav de tare,
Precum un ghiocel spre soare;
Încât inima cântă și-n
"Cred că furia domină, deși deznădejdea o alimentează. "
"Și povestea ei suna în felul următor:
Se născuse în satul de la marginea pădurii, și era singură la părinți. Tatăl ei se îmbăta des,
"Cred că furia domină, deși deznădejdea o alimentează. "
Castelul bântuit se înălța pe un deal, în mijlocul viscolului. Călătorii, obosiți, aveau nevoie de un loc în care să se adăpostească.
"Trăiesc în alt timp: timpul infinit al artei."
Am intrat pe o poartă care ducea către marele labirint. În fața ochilor mei se desfășura o cetate splendidă, însă un pic ciudată, totul fiind
Logica nu a existat niciodată și nici nu va exista în mintea lui.
În visul din vis, visul s-a încheiat. Un vis în care, evident, nimic nu a avut nici o logică, după cum se întâmpla de obicei.
Interpolul Galactic, atmosfera destul de liniștită, ca înainte de căderea unui asteroid.
Visul meu din spatele visului meu îmi arăta că trebuie să cad în gol fără să mă opresc.
Planetele
Mai mult decât nisipul mării m-am risipit,
Deșarte mi-au fost zilele - de săgeți lovit,
Sufletul rănit abia mi-l port prin labirint,
Singură mă lupt în van cu inima de-argint...
Un fluture cu
Puteți să vă prefaceți că eu nu exist, sau nu coexist,
În a unsprezecea dimensiune a unui spațiu individualist,
Însă geniul stă în simplitatea unei idei, care deschide
Noi contexte, în care lumina
GA