Inimi pierdute în neantul deșertului,
Împușcături și scriitori calmi...
Dorințe ascunse de vălul infinitului
Care se ascunde în psalmi.
Mi-aș fi dorit să fiu altcineva,
Îmi vine să dau foc
Pe jos stau două inimi împușcate,
În goana după libertate.
Sute de inimi se pierd în noapte,
Ca tropotele sutelor de cai, departe ...
Mi-aș fi dorit să fie zi, să te pot aștepta,
Dar pe jos
"Bună ziua!" A exclamat poezia
Murindu-mi în piept.
"Trezirea!" A exclamat soarele
Înviind cuvântul drept.
"Aș vrea să cred că exist
În aceste vremuri, progresist"
-Va spune un proletar
De fluturi mii s-ar înălța la ceruri,
Cu ale lor armonioase forme-n feluri
Ce inimii îi dau fiori de primăvară,
M-aș duce pe câmpii, ca bunăoară,
Să simt o adiere nouă, să dorm
Sub frunzele
Fluturii mi-au dat semne toată vara,
Eu priveam - nu înțelegeam...
Lumina caldă pășea pe ramuri
Și mă topeam în ea - visam...
Nu-mi rămânea decât ce credeam
Într-o lume complet
Nu mă uita, sunt conștiința ta...
Când frunza galbenă va cădea,
Și încă un fir din părul tău alb ca vata,
Vei vedea viața ta curgând aievea...
Nu mă uita, la geamul tău bat,
Când lovești
Se ridică cu faima neștirbită a unei văduve,
Se agită ca o notă muzicală în octave,
Poartă rochii negre dantelate și evantaie,
Ochii îi sunt diamante de pară și din foc are straie,
Se plimbă
GA