Gheorghe Ungureanu

Ne cuprinde-n golu-i stepa Și pustiu-o să ne fure, C-am rămas, fără de Stepa, Triști copaci fără pădure... 7 august 2009

Veniți astăzi la Altarul De la Alba reunirii, Să ne plîngem greu amarul Și durerea despărțirii ! Să jurăm că niciodată N-om visa la altceva Decît, în străvechea Vatră, Să refacem

Cînd revine-n sat, plecatul De la casa părintească, Iese-n uliță tot satul Pe furiș să-l urmărească... Merge-agale, ca prin beznă, Înspre poarta de-altădată, Pișcă-l un cîrcei în gleznă Cînd

Ne-au lăsat străbunii-n dar (Decebal și Burebista) O Medalie de Jar: De la Nistru pîn\' la Tisa ... Lovituri de veacuri grele Bubuit-au pe la porți, De lăsat-au doar durere Și Medalia-n

Eu sînt Ce sîntem noi Și sînteți toți Stăpînii: Daci răsăriți Din acest pămînt Și porecliți „Romînii„... Țărani, ciobani, Cu Ger și Cer Înalte și profunde, Cu blazon milenar, Unicat și

Nopți-de-poezie lîngă Nopți-de-groază... Două vechi popoare se contrariază; Au înscris eroic, la Kosovopolie, Pagină de aur în neagra istorie, Înfrățiți prin moarte, înrudiți prin sînge- Azi,

Mă cheamă Pucăru-ntr-o zi Și-mi zvîrle verde în obraz: - Ai s-o pățești, dacă mai scrii Cuiva, vreo plîngere, de azi ! Ți-a dat Guvernul aprobare Pentru mașină de dactile Să scrii doar ode

- Mamă, Mamă, tristă Mamă, De ce nu mă bagi în seamă ?!? Că sînt trup din trupul tău Și te chem, cu dor, mereu ... De la sînu-ți sînt răpită Și de tine părăsită, Aruncată prin Siberii, Pe la

Poate-acela mediocru E real că \"mîncă rime\", Însă tu ești sus pe soclu, Ca maestră-n ... mîncărime !

Rămas-am ca strachina cioabă, Împinsă de mama-ntr-un colț, Nevrînd s-o arunce degrabă, Prea mică s-ajungă la toți. Mă dor amintirile verii, Cu turmele -neguri pe deal- Și-aprinsele hori ale

Ades ne reunește satul, La sînu-i părintesc venim Să ne spălăm rugina și oftatul, Să ne clătim de spuză și venin, Să ștergem praf de pe icoane, Reînvățînd de-a pururi cum se Zăresc lumini pe

Eminescu Eminescu este Neamul, Eminescu este Ramul, Eminescu-i Începutul, Eminescu-i Infinitul... Eminescu e Pămîntul, Eminescu e Cuvîntul, Eminescu ne e Cîntul - Marele, duiosul,

Î Fiindcă sînt romîn, Cu ai mei rămîn; Iubesc Romînia, Numai Romînia. Nu-i urăsc pe alții, Dușmani nu mi-s frații. Vorbesc strămoșește - Adică Dăcește- Dar scriu latinește, Cum au vrut