Poezie

Prea tîrziu

1 min lectură·5 august 2009

Mediu

Cînd revine-n sat, plecatul

De la casa părintească,

Iese-n uliță tot satul

Pe furiș să-l urmărească...

Merge-agale, ca prin beznă,

Înspre poarta de-altădată,

Pișcă-l un cîrcei în gleznă

Cînd o vede răsturnată.

Pune mîna de-o ridică

Și-l înneacă o dojană,

Nu ia-n seamă o furnică...

- Am venit acasă, mamă !

Stă ca stîlpu-n bătătură,

Cufundată-n bălărie,

Simte gust amar în gură

Și-i e inima pustie ...

Casa-i scumpă e-ntr-o rînă,

Cu șindrila găurită,

Iar coldarul e-n ruină,

Sala e nepardosită...

Tremură-n perete-o ramă

Înspre Răsărit și-acuma...

- Sărut mîna, tristă mamă !

Tată bun,sărutu-ți mîna !

E icoana-ntunecată

De unde venea Lumina,

Nu mai rîd ca altădată

Mama, Buna și Străbuna...

Ochii tainic și-i îndreaptă

Înspre turla din cătun:

- Unde-mi sînteți, mamă dragă ?

Cînd vă-ntoarceți, tată bun ?

11 februarie 1989

002.480

Gheorghe Ungureanu. “Prea tîrziu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gheorghe-ungureanu/poezie/13900188/prea-tirziu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.