Poezie

Imn Daciei

1 min lectură·7 august 2009

Mediu

Veniți astăzi la Altarul

De la Alba reunirii,

Să ne plîngem greu amarul

Și durerea despărțirii !

Să jurăm că niciodată

N-om visa la altceva

Decît, în străvechea Vatră,

Să refacem Dacia...

Curg voios și plîng sinistru

Fiii Daciei străbune

Dinspre Tatra, dinspre Nistru,

Într-o Vatră să se-adune.

Mama bună-și strînge-Acasă

Pe copii și-i dojenește,

Căci, din toți, cea mai frumoasă

Dintre fete-acum lipsește.

Veacuri și milenii multe,

Rîvnită de toți barbarii,

Dacia jertfit-a-n lupte

Plopii tineri și stejarii...

Basarabie rănită,

Ia-ți de braț pe Bucovina

Și pe Dobrogea ciuntită -

Reuniți-vă țărîna,

Maramureșul, Banatul,

Cu Panonia uitată

Și de-a lungul și de-a latul,

Istria înstrăinată...

Ne-am stîns iarăși la Altarul

De la Alba reunirii

Să ne stingem Setea-Jarul,

Jalea cruntă-a despărțirii.

Și jurăm că niciodată

N-om visa la altceva

Decît, în străvechea Vatră,

Să refacem Dacia !

Alba Iulia, 1 Decembrie 1990

002.524

Gheorghe Ungureanu. “Imn Daciei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gheorghe-ungureanu/poezie/13900554/imn-daciei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.