Jurămînt

In 1986 matusa mea Amy avea 7 ani si eu 1 an. Stiu, pare incredibil, dar asa e. Intre ea si mama mea e o diferenta mare de varsta. Ma gandesc ca aceasta este o poezie pe care Amy ar fi putut-o recita la trecerea din clasa intai in clasa a doua, cand au facut-o pionier. Ar fi fost o poezie mai buna decat cele patriotice cu Nicolae Ceausescu. Pe atunci eu de-abia incepeam sa merg in picioare.

Ma deranjeaza destul de mult tonul poemului, il banuiesc de lipsa de sinceritate 100%, mi-e f greu sa cred ca asa ganditi si asa vorbiti si cand mergeti la paine sau la lapte. Si, dupa nuna regula a poeziei patriotice sau complementara ei, deja acest ton maretz creste pana in ultima strofa, cand explodeaza cu acel acel \"Juram\" militaresc / parlamentaresc. Sa nu ma intelegeti gresit: e frumos ca cineva are sentimente inaltatoare fata de lumea satului romanesc, cu atat mai mult astazi, la maxim 20 ani distanta de dizolvarea sa completa. Poemul e slab, insa. Pe mine nu reuseste sa ma faca sa imi doresc sa traiesc la sat, nici nu-mi transmite nimic din universul magic al lumii rurale. Iar dpdv tehnic, are destule fortari, cel mai adesea de dragul rimei.

O seara buna!