Gheorghe Aurel Pacurar

Am sa iau bulgarul acela al sufletului tau si inainte d evenirea diminetii am sa-l sprijin p marginea sufletului meu...Sa se atinga asa imperceptibil incat sa nu tulburam din inalturi ochii vulturilor de cenusa...Striga indepartate prin venele mele amintirile dupa Phoenixul ultim - la cinci sute de ani o data - insa vezi tu eu simt cum ti se face frig undeva pe intuneric si stiu palmele tale framantand cu teama tacerile...Ca o nebunie celesta sprijin stelele cu fruntea mea si inainte de a ma injumatati timpurile te implor intorce-ti si tu secundele o clipa catre mine...Nu uita ca te astept bulversat de fericirea mangaierilor necunoscute si a soaptelor nesoptite, nu uita ca pe ape se poate deena cu pleoape...

Ingeri rotati asteptand respirarea.

La inceput veni inalta, lunga si cu parul curgand in mierea apusului si-mi strecura mainile pe coapsele ei - ea poarta intotdeauna buzunarele taiate - si-mi spuse : Uite nisipul asta! Spala-te cu el! Si eu, incepusem vartos a ma spala pe tot sufletul, pana cand in luciri de promise linisti, incepusem sa nu mai am piele de imbracat...Hai iubitule! imi spuse! uite un pumn de pietre. Hai! Spala-te ca te iubesc. Si incepusem a ma spala pana cand carnea mea incepuse a se presara in mirari si strigate ascutite in noptile prea scurte, mereu prea scurte...Hai! Hai ca te iubesc! Uite un pumn de stele! Spala-ti ochii cu ele...Incepusem a ma spala de oasele mele albe si insangerate pana cand ingerul meu, planagand, adunca fasii de orizonturi sa-mi dea si mie umbra pamantului...Nu te mai iubesc! Asa! Oricum nu mai aveam ce spala...ma dusesem cu totul la scurgerea secundelor...numai in urma adastate si inghesuite cuvintele mele sprijineau in graba scurgerea aceea de la canalul vietii...numai...

Ingeri pentru poezie, doi.

Ce sfanta aplecare inspre sens...Insa Bunul nu da totdeuana intamplarile...Mai da si celalalt...Raul...Si nu e un amarat de porc...Insa cel mai tare ma dor pe toate strazile, cele mai frumoase femei mirosind a aer curat insa pervertite parvenit...Inca mai simt praful din aer insa nu mai au sufletul in randuiala...Praf de stele pe spoiala...
Dau ingeri pentru asta povestioara...trei.

Are aripiule ascunse pe dupa perdelele din bucatarie...Cand ridici usor fruntea o sa vezi ca se misca...imperceptibil uneori...alteori manaca din cartofii prajiti si rade cu toata inima lui de inger nevazut...alteori auzi poe gresia din hol cum face lipa-lipa si de cele mai multe ori il auzi sacadat langa sensul tau: el tci, tu tac, el tic, tu tac...Noaptea sata singur dezbracat de aripi, jos pe gresie - o sa raceasca intr-o zi, categoric - si ziua il simti adiing in verile calde si moi...Iarna e un nod in piept...de nberespirare pura si durere...vin sarbatorile mon cher...sarbatorile...noroc ca eu voi fi deja rastignit la vremea lor...

TestDeNetestat: daca arunci un ban de argint - cam cat 30 de idei platite cu sange de lacrimi - in sus o sa ai surpriza sa-ti vezi sufletul strigand dupa mine in drumul golgotei ...

Ploaia si furtuna rup cercurile desi uneori senzatia care curge ar fi ca se inchid definitiv...Senzatiile curg cu soarberea luminii...Ea ramane, greoaie, in urma insa inaintele este numi intunericul ce vine...o vaduva neagra despica destine...

Incepuse sa se lase seara...Gerul cobora dinadins, aplecat dinspre norii zgribuliti de frunze...Polifonic...Lung si vibracios...Caly?...Se auzeau urmele tale in parcuri si se auzeau frunzele cazand - pe incet inainte - si peparul tau respira aerul molcom de apus...Vrei sa stii lumina lina? Ras colorat si clinchet de lumina...cum cade oare seara pe ochii tai? Iti mai e frig? Se aude ingerul intreband...\"Mama! Mama!\"...Si inainte de toate incep sa tremur cu lacrimile innodand raurile...Sub poduri de frunze...Si pe unde ne-am plimba? Prin care parc? Si cat ne-am ascunde de apusuri? Dar de visuri? Cate poduri de frunze se cad intr-o toamna? \"Podul de piatra s-a daramat / A venit apa si l-aluat\"...\"Acolo este casa ta unde este si inima ta\"...Plangeam de frig ca nu-i a mea si-atunci mai bine: \"Bine.Pa!\"

Sens: de maine plec spre Golgota

Delir: o noapte de somn se castiga mai greu decat un plans amar

Mangaiere: un sir de minciuni la glezne dau dansuri de iele in bezne

Adica: \"mananc si plang, mananc si plang, mananc...\"

Idee: A nu se vorbi cu ochii plini de frunze lichide

Am sa poposesc intr-o noapte cu palmele mele friscoase si siropoase in jurul sanilor tai, de jos in sus, alb si varfuitor de limba pe safrcuri si am sa astept sa curga prin movilitele alea aprinse vibratiile sacadate...Apoi am sa-ti sprijin pantecul tau cald cu buzele piercing pe curbele tale line, line, pana ce fierbintele geamat va cuprinde mmiscarea incoerenta sinusoidala...Si cand carnea ta va simti carnea mea lepadandu-ne de cortinel pieilor noastre, cand strigatul tau ca lovi cu frenezie sticlele ferestrelor aburite de noapte, atunci am sa-ti sarut fierbinte inima ta, printre coastele despicate de iubire...

Minune desfrunzita necuminte
Caderi de stele pe cuvinte
Aprins pe ceruri inainte
Faclii de zboruri de aprinde,

E inger atomnind cuminte.

AmaroDisperareaIngeruluiDusLaMoarte...Uneori fiecare poarta inaintea sentimentelor lui vina de a fi vrut sa fie fericit...A se defineste iata Golgota mea inainte de a fi stiut ca va veni rastignirea pe surprindere...Nu te-am stiut ingere al mortii atat de dedat la orsicumul nepuzernicul sufletului meu si n-am stiut ca aventurile aripilor tale ma vor pune zid...Duc crucea cum sta bine oricarui suflet batjocorit, despleit cu o minciuna si un sarut pentru 30 de arginti...Cum miros cei ce n-au bani? Intreaba-l pe Iuda cel care locul l-a lasat vesniciilor...Pentru 30 de arginti o minciuna si-o spalare pe maini PilatoPontica...Ponticus Euxinus...Spinii patrund adanc in inima si-n suflet...Bucura-te! Libertatea si viata ti-a fost cumparata inaintea blestemelor cu pisici - intreaba de nu crezi - cu plans de sfanbt ti-a fost cumparata...Si iar s-a scris totul...Cu un sarut...Cu o minciuna de 30 de arginti...Batjocura? Amagire? Rasete si cantece de-ale lui Ochi Albi? Ce mai conteaza...este pur sange si uita 325-ul ce va veni mult mai tarziu...Razi si te bucura! Eu merg catre Golgota! Caci pentru mine abia acum incepe...Gust de sange sa intepe palme, coaste, talpi spre tepe...Catre ceasurile noua se va face intuneric si vor canta in catacombe Lumina Lina.

Se da ingerul vietii odata cu sufletul pentru 30 de arginti...

P.S. S-a dat? S-a luat.

Era atat de sexi, in pozitia ei nefireasca, cu fustita aceea aruncand unghiurile coapselor ei sublime - da zic sublime si ma respir o clipa ci coada ochiului langa imaginea lor de pe retina - ca am trecut mai departe abuzand de frumusetea aceea expusa intr-o statie de metro - Stadtmitte cred - intr-o apropiindu-se noapte de graba si lumini vandute deja de cu alte amintiri...recente, dureros de recente...lumea trecea grabita si ea vorbea intr-o germano-rusa-ploneza cred - am aflat mai tarziu - despre gustul pe care-l simt ingerii in momentul coborarii din sperante catre resemnare...Apoi au venit elegantii politisti nemti - ein schoenen guten abend meine frauen und herren - si ea s-a ridicat - exact sprijinindu-si ochii aia imensi in ochiimei perfizi si perversi - si a inganat, ascunzand cutia de bere la spate - un Entschuldigung...Apoi a venit la mine, m-a luat de brat si mi-a zis sa mergem undeva unde sa-mi spuna ce lumina am in ochi...Avea aerul lung si apasat al ingerului tinand aripile deasupra secundelor...Ne-am zarit o secunda luminile din ochi si am ras...Unde mai suferi ingerule mi-a zis? In ce limba si-n ce vreme, mi-a adancozidit ochii? Avera un miros de tamaie genunchioasa si era - marturisesc - enorm de frumoasa...A plecat strangandu-ma de mana si imbratisandu-ma strans - ca sa nu fie dubii - si mi-a zis : suferinta ta merita undeva in viitor! Nu este degeaba! Si mi-a ingerescozambit...Nici n-am aüpucat sa-i spun ca El o iertase deja...si ca va veni vremea mangaierilor pe care si le dorea si mai ales...pe mama sa...insa cred, din strengareasca fericire cu care mi-a bagat mana in par, ca stia...

Ah ce rana ma-n-conjoara
Doamna mea de balansoara...

Undeva, in marginea noptii, venea deschisa si pourtand pe umeri pleiade de ingeri cuminti...Apoi venea aerul zborului de ingeri, aripile vartfuite inspre a fost si in urma urmelor se aplecau privirile in ochiurile de lacrimi tremurate usor de primul gest, acela, al dorintei de zbor...a ingerilor...dinspre intunericul semiobscur licareau luminile ochilor ei in noapte aplecati catre pielea alba si inmiresmata inca de tamaia inaltandu-se prin pielea ei vibratila sub buze...Ea vazuse stelele pandind mirosul painii inca necoapte si neasezate in ghiocul fierbinte al trecerii...Si de pe o punte apele nu se pot simti decat cu reflectata imagine a ochilor desi din ei amandoi izvoarele deseneaza concentricitatea fluida in undele timpului, definitiv...

Se da ingerul amirosind a painea de ape.

Ingerescoiertare pentru clipele cu sare...\"Bucura-te cea plina de har! Marie Domnul este cu tine!\"...Sa fie in sensul cuvintelor daca asta este voia inimii tale...sa fie miezul lor aprins si inaltat pana la clipa destinsa dupa ploaie si dupa respirarile alea sacadate de auriu de pe coapse si de pe sanii lumii, de pe sangele fruntii Lui si de pe oasele Adamului celui vechi, Inviatul cu El, sa fie praful acela simtit in sangele talpilor sub apasarea crucii...Fie vazutul miezului cuvintelor cu plansul ingerilor...pe ascuns...pe unde nu-i vede nimeni...insa te implor vezi sensul nodurilor si semnelor
+paddtad+j
...

se uita adanc stiind ca stiu...el poate vorbi...insa a avut un frate si a fost ucis in fata lui...o locomotiva stupida...ca toate locomotivele de altfel...uneori am auzit cum cerseau pentru medicamente...izbucnise sida pe piele dinlauntru inafara...insa toti treceau dupa cate o seara...sa fi avut vreo optzeci de ani...se uita atent si demn inainte desi suta aia nenorocita de mii ii era mana cereasca...oare incotro o fi canaanul ei...am mainile ocupate ca/mi mut lucrurile si/mi zugravesc urmele...inapoia mea deseneaza copii ingeri pe asfalt...la botez n/am fost ca sa nu ma intalnesc cu ei...ei n/au fost ca sa nu se intalneasca cu mine...ingerii insa erau aplecati de mirare cand incepusem sa uit deeeeeee mine...simti cum ploua pe bratele tale ...acolo...chiar langa cot...si zambesti...

O singura secunda m-am gandit ca poate undeva intre ideea de zbor si zborul insusi as mai putea strecura macar o clipa de somn, macar o esenta de moarte scurta fara urme de pasi in miezul inimii, macar o pana cazuta dinadins de insasi mirarea separarii celor doua cochilii - miezuri de nuca aruncate fara de coaja cainilor pustiului cu ochi de stele - macar o clipa...Insa secunda urmatoare, grabita si ascunsa de ea insasi de chiar mangaierea ta nu am mai avut a o simti decat ca pe un oftat si asa prea prelung de la ingerul mtrecut pana la locul lui, ghemuit in inima mea. Nu dorec insa sa desfrunzesc inainte de alungare...vreau o alungare infrunzita si macar cu o respirare de drag acolo, sti tu, langa ureche...ce zici?

Adica: se da ingerul alungacios din zborul roticios.

Pe piatra
O singura lacrima
Plina de sete.

Lacrimile mele
sub mangaierea
talpilor tale!

Iti dau un inger...poate ca l-ai fi asteptat pe ala cu aripile impletite undeva inainte sa se fi despletit a de coloana infinita undeva intre cer si cerul cerurilor, insa pe el n-am putut a-l aduce...purta inima mea cazuta undeva peste sufletul meu strigand: Eli, Eli Lama sabahtani...Nu-ti pot darui nici ingerul meu cuminte ca el sade la marginea suspinelor mele si-mi soarbe - de la mine a invatat - toate secundele respiracioase ce-mi separa plansul de gene...n-am sa-ti dau nici ingerul nisipurilor si nici pe cel al vietii cuminti si rotunde...nu am nici ingerul sensurilor si al visurilor...am insa un inger pe care am sa ti-l dau...sa ai grija de el cand sta noapte ape intuneric si suspina - ii drept ca suparator uneori si enervant pe alocuri - ti-l daruiesc precum cortes a daruit limbilor de foc corabiile lui...sa-ti faci cu ingerul meu zbor si sa te uiti adanc dupa urmele aripilor lui pe un nor...si sa-mi scriiiiiii din cand in cand despre cer...si....inainte ca sa ma acopere pamanturile astea vesnicioase...te rog...

Ingerul meu avea la marginea de sus a inimii lui zburacioase numai o singura urma...adanca si lunga precum un suspin care izvoraste din adancuri si se termina zburlind movilite de piele pe sub senzatii...plangea ingerul inainte sa se poata aduna de undeva pricina plansului sau...desfrunzeau cocorii de aripile lor si ramaneau zborurile sa se zbata undeva intre tarile calde si tarile reci, cautand cu zbatere continua un mal sau macar un colt de stanca, fie el si plin de serpi...nu ne putem resemna desi anii nu se mai pot lega la inima si despre ratiune numai aerul despicat de acele zboruli solitare de ingerii lor plangand mai poate aminti, candva, ceva...in rest despicare de aschii de lemn in aripile deschise intr-o ultima imbratisare a cuiva de catre cineva...a de ultima...

Pe muntele Tabor S-a schimbat Mantuitorul la fata si apostolii speriati au cunoscut ca El este Mesia si Dumnezeul cel viu