Mediu
Cu ochii plânși în conturul buzelor, adorm pe perna învăluită în stropi de lumină . A doua zi e o dimineață plină de soare și verde. Prin fereastra larg deschisă a sufletului , aud glasul celui care ma strigă : Vino! Apoi, într-o unduire mână în mână cu soarele mergem spre depărtate lumi, spre alte timpuri.
Ce stiam eu, și nu stia el? Ce știa el, nu știam eu. Eu vreau zborul spre realități, iar el, pe un tărâm al făgăduinței, acolo unde planeta se întoarce pe dos. El în cătarea încrâncenată a orgolilui, eu găsind ceea ce aveam de mult în mine. Eu descătușindu-mi ghearele din culcușul minții, el căutându-și mintea prin univers. El rătăcind pe curgerea timpului, iar eu, trăind o data cu timpul... Eu pășind pe vârfurile copacilor, iar el în zbuciumul căutării ,,altceva-ului’’.
Cerul sapă în inima mea colți, iar el, îmi copleșește ființa cu tacerea lacrimilor albastre, transformându-le în spini...
064.183
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Prochipiuc
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Prochipiuc. “Nebunie ?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/jurnal/48410/nebunieComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FFFFFlorina Daniela Florea✓mi-era dor sa te recitesc...ai ramas aceeasi Dece..:)..romantica, visand zboruri si cautand \"altceva\"-ul .
0
DTCuvantul, tacerea
dintii aceleiasi suferinte
par.
Lacrimile?
nu, nu exista.
dintii aceleiasi suferinte
par.
Lacrimile?
nu, nu exista.
0
NTInaltimea la care te cere cerul este sublima.
Nebunie este curajul sa constientizezi aceasta misiune si sa te implici. Maria pamanteasca sa devina Maria care cere pedepse minime pentru pacat.
Si eu te-am chemat.
Iata, lacrima pura cu care Maria apare in visele lumii apare aici cu lacrima cursa, ajunsa in coltul buzelor. Dar lacrima aceasta este si pentru sine, nu numai pentru ceilalti, ii devine siesi strop de lumina.
De-acum inainte ma intalnesc cu o Marie ce-a reusit sa se scuture de inutil, cuvintele sale sunt una si una, balsam si binecuvantare
Numai ca ma sperie ghearele descatusate din culcusul mintii. Ghearele fac rau soarelui, curgerea timpului e verde. Ghearele nu se armonizeaza cu verdele.
Nebunie este curajul sa constientizezi aceasta misiune si sa te implici. Maria pamanteasca sa devina Maria care cere pedepse minime pentru pacat.
Si eu te-am chemat.
Iata, lacrima pura cu care Maria apare in visele lumii apare aici cu lacrima cursa, ajunsa in coltul buzelor. Dar lacrima aceasta este si pentru sine, nu numai pentru ceilalti, ii devine siesi strop de lumina.
De-acum inainte ma intalnesc cu o Marie ce-a reusit sa se scuture de inutil, cuvintele sale sunt una si una, balsam si binecuvantare
Numai ca ma sperie ghearele descatusate din culcusul mintii. Ghearele fac rau soarelui, curgerea timpului e verde. Ghearele nu se armonizeaza cu verdele.
0
GPIngerul meu avea la marginea de sus a inimii lui zburacioase numai o singura urma...adanca si lunga precum un suspin care izvoraste din adancuri si se termina zburlind movilite de piele pe sub senzatii...plangea ingerul inainte sa se poata aduna de undeva pricina plansului sau...desfrunzeau cocorii de aripile lor si ramaneau zborurile sa se zbata undeva intre tarile calde si tarile reci, cautand cu zbatere continua un mal sau macar un colt de stanca, fie el si plin de serpi...nu ne putem resemna desi anii nu se mai pot lega la inima si despre ratiune numai aerul despicat de acele zboruli solitare de ingerii lor plangand mai poate aminti, candva, ceva...in rest despicare de aschii de lemn in aripile deschise intr-o ultima imbratisare a cuiva de catre cineva...a de ultima...
0
MPDaniela,
îmi place să visez și uneori visurile au devenit adevăruri, aripi zburând , acolo unde doar gândul poate s-o facă. Tot timpul am căutat acel ,, altceva \" și când l-am găsit ... iară și iară ... ,,altceva\".
Daniele,
Lacrimile exista, nu te poți preface că nu le vezi, că nu le simți, dar gândindu-mă la ce spui le-am gasit o ,, definiție\" : LACRIMILE = jertfa lumânării arzând.
Nicolae,
cănd îți văd numele la textele mele mi se pare că mă aflu în acea seară de început de Decembrie când așteptăm cu înfrigurare daruri de la cei dragi nouă. Mereu mi-ai dăruit cuvinte frumoase, iar mie îmi este greu să mă ridic la ,, Inaltimea la care te cere cerul\". În acea descătușare a ghearelor minții nu-i nimic rău, ci doar așa voi putea să ies din acea stare latentă; ,, ghearele\" să se transforme în dâre de înțelepciune creatoare. Vreau să fie o simbioză între ghearele descătușate și curgerea timpului ca armonizându-mă cu verdele să intru într-un joc simbolic de alternanțe pentru a da tot ce am mai bun in mine.
Gheorghe,
sper sa nu te superi ca ti-am scurtat puțin numele. Știi ce-am constatat? Că mi-ai umplut textele cu lacrimile tale! Cu ale mele ce să mai fac? Le-am adunat pe ale tale și mi-am făcut un șirag de perle, le voi purta doar în zile de sărbătoare , risipidu-le într-o ultimă îmbrățișare!?
Barbu,
Pentru mine a trăi ,înseamnă A IUBI!
Vă aștept mereu!
îmi place să visez și uneori visurile au devenit adevăruri, aripi zburând , acolo unde doar gândul poate s-o facă. Tot timpul am căutat acel ,, altceva \" și când l-am găsit ... iară și iară ... ,,altceva\".
Daniele,
Lacrimile exista, nu te poți preface că nu le vezi, că nu le simți, dar gândindu-mă la ce spui le-am gasit o ,, definiție\" : LACRIMILE = jertfa lumânării arzând.
Nicolae,
cănd îți văd numele la textele mele mi se pare că mă aflu în acea seară de început de Decembrie când așteptăm cu înfrigurare daruri de la cei dragi nouă. Mereu mi-ai dăruit cuvinte frumoase, iar mie îmi este greu să mă ridic la ,, Inaltimea la care te cere cerul\". În acea descătușare a ghearelor minții nu-i nimic rău, ci doar așa voi putea să ies din acea stare latentă; ,, ghearele\" să se transforme în dâre de înțelepciune creatoare. Vreau să fie o simbioză între ghearele descătușate și curgerea timpului ca armonizându-mă cu verdele să intru într-un joc simbolic de alternanțe pentru a da tot ce am mai bun in mine.
Gheorghe,
sper sa nu te superi ca ti-am scurtat puțin numele. Știi ce-am constatat? Că mi-ai umplut textele cu lacrimile tale! Cu ale mele ce să mai fac? Le-am adunat pe ale tale și mi-am făcut un șirag de perle, le voi purta doar în zile de sărbătoare , risipidu-le într-o ultimă îmbrățișare!?
Barbu,
Pentru mine a trăi ,înseamnă A IUBI!
Vă aștept mereu!
0