Gheorghe Aurel Pacurar

Dupa refuzarea repartitiei la mina am spart fonta cu barosul...Painea avea miros de motorina, de hala, de halate schimbate in fuga si de Ioja aruncat de aparatul de sudura direct in canalul de sub camioane...Si parca le uitasem si parca lumina aceea era mult mai calda cand veneam catre casa dupa pleiada de drumuri obosite de urmele mele...Ce bine mi-a facut aceasta limpezire de inima cu lacrima cat pumnul...Iata de ce se intra in rai...Iata de cu harul! Cresc plopii direct din inima mea...
Ce frumoasa asezare de ingeri.

Miez de haiku inghitind coaja de haiku intr-o desirare de senzatii si sensuri. Impresionant!!!

De la Beresit pana la Revelatie, tanjind prin fiecare secunda, torica, proorocita, cantata cantarilor, Matei, Marcu, Luca, Ioan, Pavel dezsauliiit, Petre plangand...Apoi Crezul si la sfarsit scurgerea cu totul...Agnet de taina, sorbit cu sete de mantuire din palme...
Spre noapte in fiecare palma o piatra cu un nume nou.

Superba aceasta Impartasanie!

Se dau ingeri de senzatii!!!

Era o seară duhovnicească aceea în care Părintele Teogil ne-a zis de mănăstirea de la Sâmbăta, de ucenicii lui, de averea ce-i aducea teamă de neîmplinire a poruncii de sărăcie: cărțile, pic-up-ul său vechi și minunatele sale discuri...Să înainte de ane putea dumirii, Sfinția Sa cita pasaje întregi din Sfânta Scriptură între două zâmbete inegalabile și dumnezeiești sprijinite așa, în colțul inimii sale mari și văzătoare de Lumină...Avea binecuvântarea apăsată ca o încercare de spălare cu pietre...Și vazându-l înfăptuind Sfinta Taină a Euharistiei, cu pași siguri departe de drumurile învățate de la Sâmbăta mă întrebam: Este oare singurul preot orb din Ortodoxie sau singurul văzător din ea?
Uite-așa.

Balta cuvintelor tale inspira
Groaza.
De asta si-au intors vulturii
Capetele.
Sa duca aerul,
Si-au intors vulturii
Aripile.

\"Și a lăcrimat Iisus.Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine.\" - Ioan 11,35-36

| tacere si piatra roasa in gust de genunchi ... |

ambiția degetelor mele e de a scrie o poezie
fără cuvinte o poezie cu ochi
din care să se prelingă topite amestecate vii
culorile unei icoane
să se adune în ligheanul în care Dumnezeu spala lacrimile
ingerilor

\"Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! \" - Ioan 11,43
|sfartecate mirosuri de strigat de os dupa carne|

și să se facă om


am tăiat dintr-o mișcare
scancetul acestui copil poezia mea
înainte de a deveni grota
în grota altui cuvânt

\"Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. \" - Ioan 11, 53
|\"ecce homo\" - Ioan 19,5|

de ani de zile mă tot nasc
o moașă lună mă trage de picioare
transpiră scuipă înjură plânge imploră
eu stau cu capul în cer cu tălpile-n lume,
mă opintesc spre înlăuntrul ținându-mă
de inima Domnului ca de-o balustradă

genunchii mei sunt încă în iad
cotrobăi hoțește precipitat printre ingerii lui
cautand dezbracarea de jad,

nu n-are rost să mă mai apăr
nu mai vreau

din toate divin ma absoarbe si nu ma da
sa nu ma dau

\"Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci, că dacă va ști cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă. \" Ioan 11, 57
| am de vanzare o minune cu sangele mustind a stea|

destin de frunza
si de trestie

cu slova-n palma
adormea

-------------------------------------------------

Senzitiva: o slova inviata este precum cel Lazar din poveste

Euharistica: sa nu pui palmele pe mine, le lasa-n slove sa suspine

Parusie: cand faci o paine ingerie sa nu aplangi, sa-mi dai si mie

Cum s-o indurera Doamne, atunci cand trebuie sa-ti ascunzi mereu copilul, care este si nu este al tau, intr-un sentiment de rupere de carne de pe oase si de oase de pe nervi si de nervi de pe nisipurile desertului colcaind de diavoli?
Cum trebuie sa se fie sentimentul acela al plecarii repetate si al vederii repetate de glorie si scuipare deopotriva?
Cum trebuie sa se mai poata tine limita nenebuniei cand iti vezi copilul batjocorit, si plin de sange, carandu-si crucea de piatra si adastand dupa moartea lina Inviere, cand numai nebunia credintei iti poate presa aerul in plamani sa mai respiri inca...fierbinte si secetos...inca...o data?
Cum trebuie sa se urle fara sunet si fara de deschidere de ceruri cand iti tii copilul pe genunchi si nu mai ai nici macar urme de palme neumplute de sangele lui? Si e intunerec, si ploua, si ploua, si ploua...
Cum este sa-ti strapunga o sabie, prooorocitaaa, inima?
------------------------------------
Sens: darea de batjocorire pentru mantuire. Invierea!
Balanta: Dulce nebunie ca fir subtire intre viata si murire...
Constant: Diavolii se aduna si pun mintea stapana peste inima si intunericul se coboara.
***************************************
Concluzie: Ce cruce de pamant iti spijina spatele coapselor, femeie!

\"mi-ai demonstrat că piatra
nu era decât un bulgăr de pământ
elastic și roșu
ca o inimă\"

geniala imagine, expresie, inlantuire de litere, definitie si capatai de sens.
Se da ingerul inspiratiei, rosu si mereu altul decat cel al curgerii pe \"vioara rosie\"...
Se da ingerul gust de mar saturand de viata si zambet de mandrit cu el la rever...
Se da inmgerul gasit in lupte si desigur in framantarea painiii...deopotriva.

Multumesc pentru a de ochi mangaiere, intelegere si cuvinte.

Ploua ingeri pe pamant
Stand de paza la Cuvant
Ca ne vine Mantuire
De la slove dezrobire...

Sarea ingerul sotron (de ce am ajuns sa-i spun asa cand noi ii ziceam scoala? habar n-am!) si la fiecare lovitura de piatra ii mai azburatacea o pana...
-Mai! i-am strigat (se simte nu-i asa dupa semnul asta terminal - dinainte de Tom Hancks - der :)) vezi ca umplii de pene si nu se mai vad liniile...
-El nimic! mai zambi o data si tusti mai sarii o linie!
- Ia mai o pana! zise tarziu, cand ma plictiseam de topaiturile lui innnnnnngeresti...Ia mai o pana! Sa tragi tu liniile tale de sotron (si zambiii ingereste ca stia ca eu ma gandeam la scoala aia!!!).
- Bai! Ingerica fara frica! Vine seara si se face de somn! I-am zis cascand asa pana mi se intepeneau lacrimile intre umoarea apoasa si cea sticloasa (sa se faca cum ca iasa...nu m-am putut stapanii de rima asta...scuze!:)).
- Se aseza neobosit de ciudat si se uita adanc la mine ghemuind dintre aripile lui asa niste cuvinte calde si mirosind a paine: - mai! pune sufletul si trage cu pana aia linii...si sari...sari ca uite ti se termina orizonturile inainte sa poti duce mana la ochi...simti?
Ce era sa simt? Numai asa umbra lui deasupra si frigul care nu ne mai iesea din miezul sufletelor...

Similar: pana alba si lucioasa de dat viata viforoasa

Apocrif: era un zbor legat in sariturile lui, asa precum apasarea unei clipe pe piept

Solitara: ninge-n imnuri de chitara.

Sens: da! dar degeaba!

Nu poti fi din Chisinau...Ca doar n-au incepipidiuta diavolii sa misune deja si acolo...Ori poate ca da...Tu si Evanghelista oralista pipidi iesiti in fata...de-a caprelor...de-a tristetilor...ce aveti de strigat de nu va asculta nimeni? imposibilitatea feminitatii sau alcoolurile tari ale barbatiei...mregeti in lesbos si asteptati-pipidi-ti-va una pe alta...va veni Saul - adica fostul Saul - acum Pavel...
Nu te pipidii copila ori necopila! Caci pantecul ala ne-a salvat pe toti! Si fi-i-ne-pipidi atenta la mine: SI PE TINE PENTRU PACATUL TAU DE ACUM O VIATA!!!
Insa trebuie sa te dezpipidesti...Esti ascultata insa stai oleaca sa ai ce spune...Bine?

...
\"Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeți.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o lași în drum.\"

Psalm,Lucian Blaga

...
\"Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeți.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o lași în drum.\"

Psalm,Lucian Blaga

Pentru Silvia dezlegare:

Este un moment in care, la temperaturi inalte si miscare continua, nisipul sau siliciul se transforma in boabe de sticla...Eram copil cand un cablu de inalte tensiune cazuse undeva intr-un camp si a lasat intre capetele firelor o urma limpede murdara de sticla...Am fost fascinat...Tot asa si secundele mele, intr-o neuitabila rotire, se transforma sub temperatura trairilor - a de neuitare, insist - s-au transformat in viata mea in lacrimi de sticla fierbinte, deci in boabe...Acestea sunt doar cateva dintre cele care revin mereu, ca si boabele din vita de vie, in fiecare toamna...deci boabe...Si apoi rememberul acesta dureros, care face sa se loveasca boabele unele de altele, amintirile, vezi tu, este ca o clepsidra...Bob de bob se loveste, se zgarie, se ciocneste si numai ce ma vezi oftand sau lacrimand asa...parca fara de sensuri...

Iata de ce zicem noi boabe de nisipuri in clepsidra neuitarii...

Dana...

A de stat sar cu picioarele-n mare...Si intreband fiece pescarus: Auzi, unde se poate vinde pe uitare buna o viata?...Si el, ca orice pescarus nu stie nici sa vorbeasca, nici sa raspunda, numai cauta cu flamanda foame lumina lumanarii ochilor...in noapte...

Ma inca impleticeste pe langa tample, asa de-mi vine a rescrasni din dinti (a cata oara Doamne) cand vad neimpuiscatii oameni pe nenascutii prunci cum ii ucid...

Explicatie: Imi intorc degetele a de pum si simt cum plange palma mea ghemuita cu lacrimi de sange...
Istorica: Era un revolutionar! Azi il citez din memorie: \"Aia de dadeau limbi in cur...\"...Acest individ a fost presedintele USR. Adica Punct.
Adica:Pe locuri, fiti gata, foc!!! Adrian Paunescu - done. Fanus Neagu - done. Nichita Stanescu - (de un confrate de aceeasi natura cu individul cu pricina) - done. Pai era de mirare sa nu Paul Goma - done. Domnul Stoiciu a fost doar pricina...Nu era domnia sa gaseau unul cat de curand...Pai USR devine sens de negatie: UNR - Uniunea Nescriitorilor din Romania...Tot este bine ca macar se grupeaza. Intre ei. Printre ei aia cu ochisorii blue...Sa tina borderul aproape...Ma minunez cum ne patrunde dictatura...Una noua...Cu gust de mal, de stuf, de sare de mare...De la tara moarta!

Deci: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii si nevrednicii robii tai...

Cristalolimpezire: Iisus Cristos a fost un evreu. Si asta \"fara pricina\". Si Maica Lui a fost evreica. Si asta \"fara pricina\". De-atunci toti suntem macar o viata evrei. Si asta \"fara pricina\". Pricina vine de la celalalt.

FulgerDeGand: Intrebat fiind daca a putut sa-si ierte dusmanii, asa cum Mantuitorul ne cere, Parintele Cleopa sincer dezlega adevarul: Mantuitorul stie cat am incercat!

Curge sentimentul sfant dand pe buize de cuvand si cu lacrimi se racesc a de rani dezmeticesc...Nu cauta neplictisirea ca nu exista infinita stare de zbor...Numai suferinta in urma incercarilor...
\"Dar bine-ai venit amgire
Mai stai, mai dureaza un pic
Aceasta mintita iubire
Oricum e mai mult ca nimic...\"
__________________________________________________
Sa dea Domnul sa citesti si sa nu ajungi ca sa traiesti ...

E dulce si pura ca o slova de inceput si cuminte si tumult...\"As vrea sa fiu o zana rea,Iar tu sa fii mereu incertul! \"...subliniata cu un zambet si cu \"rasul-plansul\" a de \"vezi ce-ti doresti ca...\"...

Se da un inger invatand sa zboare...

Cred ca doamna presimte si simte bucuria acestei poezele...si dincolo de orice critica mai mult sau mai putin literra ramane senzatia aceasta sfanta a de mir de apus de soare implinind sfant pe singura intre muze...

Durerea ta e inalta si dura si ascutita ca o bucata de piatra inca neinceputa cu dalta, inca mai simtind in pantecele ei ferecate mirosul acela de cuib in care ouale s-au stins de nisipuri si tristeti...Cand va trece durerea aceasta, atat de dulce-amara hai inapi cu dalta de cuvinte si incepe sa iei cate putin cu ele din piatra aceasta...Si vei vedea cum se nasc ingeriiiiiii...
________________________________________________

Sa nu renunti ca ai umbre de aripi pe inima!