Gheorghe Aurel Pacurar

Dupa refuzarea repartitiei la mina am spart fonta cu barosul...Painea avea miros de motorina, de hala, de halate schimbate in fuga si de Ioja aruncat de aparatul de sudura direct in canalul de sub camioane...Si parca le uitasem si parca lumina aceea era mult mai calda cand veneam catre casa dupa pleiada de drumuri obosite de urmele mele...Ce bine mi-a facut aceasta limpezire de inima cu lacrima cat pumnul...Iata de ce se intra in rai...Iata de cu harul! Cresc plopii direct din inima mea...
Ce frumoasa asezare de ingeri.

Miez de haiku inghitind coaja de haiku intr-o desirare de senzatii si sensuri. Impresionant!!!

De la Beresit pana la Revelatie, tanjind prin fiecare secunda, torica, proorocita, cantata cantarilor, Matei, Marcu, Luca, Ioan, Pavel dezsauliiit, Petre plangand...Apoi Crezul si la sfarsit scurgerea cu totul...Agnet de taina, sorbit cu sete de mantuire din palme...
Spre noapte in fiecare palma o piatra cu un nume nou.

Superba aceasta Impartasanie!

Se dau ingeri de senzatii!!!

Era o seară duhovnicească aceea în care Părintele Teogil ne-a zis de mănăstirea de la Sâmbăta, de ucenicii lui, de averea ce-i aducea teamă de neîmplinire a poruncii de sărăcie: cărțile, pic-up-ul său vechi și minunatele sale discuri...Să înainte de ane putea dumirii, Sfinția Sa cita pasaje întregi din Sfânta Scriptură între două zâmbete inegalabile și dumnezeiești sprijinite așa, în colțul inimii sale mari și văzătoare de Lumină...Avea binecuvântarea apăsată ca o încercare de spălare cu pietre...Și vazându-l înfăptuind Sfinta Taină a Euharistiei, cu pași siguri departe de drumurile învățate de la Sâmbăta mă întrebam: Este oare singurul preot orb din Ortodoxie sau singurul văzător din ea?
Uite-așa.

Balta cuvintelor tale inspira
Groaza.
De asta si-au intors vulturii
Capetele.
Sa duca aerul,
Si-au intors vulturii
Aripile.

\"Și a lăcrimat Iisus.Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine.\" - Ioan 11,35-36

| tacere si piatra roasa in gust de genunchi ... |

ambiția degetelor mele e de a scrie o poezie
fără cuvinte o poezie cu ochi
din care să se prelingă topite amestecate vii
culorile unei icoane
să se adune în ligheanul în care Dumnezeu spala lacrimile
ingerilor

\"Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! \" - Ioan 11,43
|sfartecate mirosuri de strigat de os dupa carne|

și să se facă om


am tăiat dintr-o mișcare
scancetul acestui copil poezia mea
înainte de a deveni grota
în grota altui cuvânt

\"Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. \" - Ioan 11, 53
|\"ecce homo\" - Ioan 19,5|

de ani de zile mă tot nasc
o moașă lună mă trage de picioare
transpiră scuipă înjură plânge imploră
eu stau cu capul în cer cu tălpile-n lume,
mă opintesc spre înlăuntrul ținându-mă
de inima Domnului ca de-o balustradă

genunchii mei sunt încă în iad
cotrobăi hoțește precipitat printre ingerii lui
cautand dezbracarea de jad,

nu n-are rost să mă mai apăr
nu mai vreau

din toate divin ma absoarbe si nu ma da
sa nu ma dau

\"Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci, că dacă va ști cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă. \" Ioan 11, 57
| am de vanzare o minune cu sangele mustind a stea|

destin de frunza
si de trestie

cu slova-n palma
adormea

-------------------------------------------------

Senzitiva: o slova inviata este precum cel Lazar din poveste

Euharistica: sa nu pui palmele pe mine, le lasa-n slove sa suspine

Parusie: cand faci o paine ingerie sa nu aplangi, sa-mi dai si mie

Cum s-o indurera Doamne, atunci cand trebuie sa-ti ascunzi mereu copilul, care este si nu este al tau, intr-un sentiment de rupere de carne de pe oase si de oase de pe nervi si de nervi de pe nisipurile desertului colcaind de diavoli?
Cum trebuie sa se fie sentimentul acela al plecarii repetate si al vederii repetate de glorie si scuipare deopotriva?
Cum trebuie sa se mai poata tine limita nenebuniei cand iti vezi copilul batjocorit, si plin de sange, carandu-si crucea de piatra si adastand dupa moartea lina Inviere, cand numai nebunia credintei iti poate presa aerul in plamani sa mai respiri inca...fierbinte si secetos...inca...o data?
Cum trebuie sa se urle fara sunet si fara de deschidere de ceruri cand iti tii copilul pe genunchi si nu mai ai nici macar urme de palme neumplute de sangele lui? Si e intunerec, si ploua, si ploua, si ploua...
Cum este sa-ti strapunga o sabie, prooorocitaaa, inima?
------------------------------------
Sens: darea de batjocorire pentru mantuire. Invierea!
Balanta: Dulce nebunie ca fir subtire intre viata si murire...
Constant: Diavolii se aduna si pun mintea stapana peste inima si intunericul se coboara.
***************************************
Concluzie: Ce cruce de pamant iti spijina spatele coapselor, femeie!

Multumesc pentru a de ochi mangaiere, intelegere si cuvinte.

Ploua ingeri pe pamant
Stand de paza la Cuvant
Ca ne vine Mantuire
De la slove dezrobire...

...
\"Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeți.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o lași în drum.\"

Psalm,Lucian Blaga

...
\"Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeți.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o lași în drum.\"

Psalm,Lucian Blaga

Pentru Silvia dezlegare:

Este un moment in care, la temperaturi inalte si miscare continua, nisipul sau siliciul se transforma in boabe de sticla...Eram copil cand un cablu de inalte tensiune cazuse undeva intr-un camp si a lasat intre capetele firelor o urma limpede murdara de sticla...Am fost fascinat...Tot asa si secundele mele, intr-o neuitabila rotire, se transforma sub temperatura trairilor - a de neuitare, insist - s-au transformat in viata mea in lacrimi de sticla fierbinte, deci in boabe...Acestea sunt doar cateva dintre cele care revin mereu, ca si boabele din vita de vie, in fiecare toamna...deci boabe...Si apoi rememberul acesta dureros, care face sa se loveasca boabele unele de altele, amintirile, vezi tu, este ca o clepsidra...Bob de bob se loveste, se zgarie, se ciocneste si numai ce ma vezi oftand sau lacrimand asa...parca fara de sensuri...

Iata de ce zicem noi boabe de nisipuri in clepsidra neuitarii...

Dana...

A de stat sar cu picioarele-n mare...Si intreband fiece pescarus: Auzi, unde se poate vinde pe uitare buna o viata?...Si el, ca orice pescarus nu stie nici sa vorbeasca, nici sa raspunda, numai cauta cu flamanda foame lumina lumanarii ochilor...in noapte...

Ma inca impleticeste pe langa tample, asa de-mi vine a rescrasni din dinti (a cata oara Doamne) cand vad neimpuiscatii oameni pe nenascutii prunci cum ii ucid...

Explicatie: Imi intorc degetele a de pum si simt cum plange palma mea ghemuita cu lacrimi de sange...
Istorica: Era un revolutionar! Azi il citez din memorie: \"Aia de dadeau limbi in cur...\"...Acest individ a fost presedintele USR. Adica Punct.
Adica:Pe locuri, fiti gata, foc!!! Adrian Paunescu - done. Fanus Neagu - done. Nichita Stanescu - (de un confrate de aceeasi natura cu individul cu pricina) - done. Pai era de mirare sa nu Paul Goma - done. Domnul Stoiciu a fost doar pricina...Nu era domnia sa gaseau unul cat de curand...Pai USR devine sens de negatie: UNR - Uniunea Nescriitorilor din Romania...Tot este bine ca macar se grupeaza. Intre ei. Printre ei aia cu ochisorii blue...Sa tina borderul aproape...Ma minunez cum ne patrunde dictatura...Una noua...Cu gust de mal, de stuf, de sare de mare...De la tara moarta!

Deci: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii si nevrednicii robii tai...

Cristalolimpezire: Iisus Cristos a fost un evreu. Si asta \"fara pricina\". Si Maica Lui a fost evreica. Si asta \"fara pricina\". De-atunci toti suntem macar o viata evrei. Si asta \"fara pricina\". Pricina vine de la celalalt.

FulgerDeGand: Intrebat fiind daca a putut sa-si ierte dusmanii, asa cum Mantuitorul ne cere, Parintele Cleopa sincer dezlega adevarul: Mantuitorul stie cat am incercat!

Cred ca doamna presimte si simte bucuria acestei poezele...si dincolo de orice critica mai mult sau mai putin literra ramane senzatia aceasta sfanta a de mir de apus de soare implinind sfant pe singura intre muze...

Durerea ta e inalta si dura si ascutita ca o bucata de piatra inca neinceputa cu dalta, inca mai simtind in pantecele ei ferecate mirosul acela de cuib in care ouale s-au stins de nisipuri si tristeti...Cand va trece durerea aceasta, atat de dulce-amara hai inapi cu dalta de cuvinte si incepe sa iei cate putin cu ele din piatra aceasta...Si vei vedea cum se nasc ingeriiiiiii...
________________________________________________

Sa nu renunti ca ai umbre de aripi pe inima!

La multi, multi ani Maria!

Lasa iti implor ascultarea
Ascutita de vibratia timpanului tau,
Lasa iti marturisesc privirea
Intinsa de setea buzelor mele,
Lasa iti mangai pietrele
Calde de apasarile talpilor tale,
Lasa cautarea si stai numai asa
Sprijinita-n zambetul tau
Si murmura,
Un pui de arsura,
In ghiocul de lacrimi
Cu sarea din patimi...
_________________________________

Si-apoi uita-te asa lung in zare ca si cum ai da drumul ingerilor in noptile plangerilor...

Ce frumoase si frumosi de oameni aframantand in slove lumina...Si ce chipuri de dragi, de suflet, de fericire...Mangaiatilor de ingeri!

Am pe suflet atatea rani ca soldatul acela cu iarba mangaindu-i genele de din lateralele orizontului sau plin de fum si gust de pucioasa nu poate sa-mi tie nici o secunda numaratoarea...nici crescator, nic descrescator...am insa din cand in cand un semn de sus, un semn de albastru si speranta, un semn cu ochi adanci si inalti precum buzele stelelor in noapte...si ingerii aceia nu mai pleaca niciodata ci in sufletul meu se vor ghemui pana la finele lumii...si mai incolo...de cald in frig, de lumina in intuneric, de miros de brad si vopsele, vesnic si inegalabil...ca o vesnicie invinsa intr-un sarut lemnos...pe viata in jos...

Trece si ziua asta cu toate venirile ei, cu toate rotirile, cu toate oboselile, lacrimile, frunzele, zapezile, gesturile, chipurile, intrebarile si raspunsurile, liminile si umbrele, mangaierile si ascutitele palemel, cu lumina tremurand-a si cu intunericul unor brate straine, cu pasii prin ploaie si frigul urcand tot mai adanc catre coloana, cu ochii pironiti tot mai in jos si sufletul oftand tot mai in sus, cu gardul acela vechi metalic si cu stelele alea arzand in ceafa, cu balta in care fata se de´zvaluie noua si straina si cu aplecarea aceea simtita de inger abatut si obosit...TGrece ea si viata asta si vine vesnicia...Si intre doua viosri se intampla cate-o pragmatica de despartire...

P.S. Facem focul in umbre pana se mai dau lacrimi de ars pe sub mana

Adica: despletim brazii de cadouri si-i dam de paste pe Lumina...

Sens: Ochiiiiiii nu mint niciodata si nici nu imbatranesc...Sufletul, vezi tu...