Salamandra fara foc

Vine un moment la care focul care iese din pamanturi trece printre semnele desenate cu un bat, candva pe nisipuri…Nu exista mai strigat decat plansul Apostolului leganandu-se de trei semne de cocosi in zori…Focurile noptii se ridica parca inghitite de lumina zorilor si palele lor atotstapanitoare de cu seara se destrama in recunosterea cu degetele a de oarba pipaire pe obraji…Oglinda presimtita cu degetele descrie in cercuri largi marginile deznadejdii tradarii…Vine insa clipa in care minciuna se va destrama si Dreptatea Lui se va inalta precum luminile ce separa iarba aplecata a cimitirelor de pasii desirati inspre ele… Iata momentul la care un prieten s-a ales a salamandra fara foc. Vine clipa in care se destrama in muchii rosii lumina si trecerea si intunericul care sta se apropie de gura deschisa a strigare…Deasa trecere de clipe pe sub marginire cerului…Mainile cautand inainte de toate o urma de aripa ca sa se dezseteze in ea…Pui pas langa pas si legi de cu inima ta desirabila si increzatoare sensurile lui a ajuta…Si de atat de lunga tacere pasarile in zbor intorc manosele ceasurilor de frunze ticaind din ceruri zapada… Iata momentul la care un prieten a ars in neprieten. Ceas de lemn miscandu-si clipele cu lemn pe lemn apasand, rotind, scrasnind din toate secundele…Sa nu se piarda nici o apsare de secunda…Si mi se inalta inima sprijinita pe lacrimi pentru ca inca nu destul am gestul de strigat catre inimile inimilor mele, pentru a le multumi ca insasi secundele mele sunt ele…Cu gesturi de bazalt se vor separa cele milisecunde trecand … Iata momentul sarpelui nefost niciodata salamandra. Si pentru ca pe aceasta piatra se sta si se spune despre lume hai sa tacem inca o vesnicie. La fiecare bataie de inima…Ca un mugur pe o limba de ceas…A fost… La focuri salamandrele se-aduna … Noapte inger, noapte buna.