cel mai... cel mai...

\"se destrama castele de ploi innegrite de visare\"

are o cadenta prin repetitiile de cuvinte, vreau sa te intreb, poate gresesc dar imi suna putin ciudat:
\"nu spune ca lupii ca se desteapta\" Pentru ca nu folosesti nici un semn de punctuatie eu le-as fi pus:

nu spune ca lupii
ca se desteapta
ca-ti urla-n gene

sunt linga tine
sunt mai senina
fulgera clipa
esti cel mai cel mai

Forgive me.. Iti iubesc poezia:)

Multumesc, Ana Maria! Ma simt flatata! :)
Am mai facut niste remanieri in textul acesta si acum imi pare ca a capatat acea cursivitate de care sa fiu cat de cat satisfacuta... Imi place si varianta propusa de tine, poate voi schimba! Mai intra! :) Astept sa citesc ceva scris de tine in romana! Nu stiu de ce sunt sigura ca gusturile noastre coincid si-mi va place la nebunie!

niciodată religii distanța albastru de

immm...ploi innegrite de visare si fulgere de clipe...dar nu destrama castelele. trebuie sa ne plimbam:) ai uitat?

frumos!adevarata greutate a poeziei o
dau...punctele!in ele ne pierdem in ele
ne regasim!!!

Puncte de supensie imi dau senzatia unor suspine, dar nu de tristete, ci de siguranta, acea siguranta pe care tu i-o oferi celui mai...si mai...

punctele acestea...care fac parte din comentariile mele...imi plac extrem de mult...si sunt bucuroasa sa le gasesc si in textul tau...
imi place ideea celui mai cel...cel mai...

se uita adanc stiind ca stiu...el poate vorbi...insa a avut un frate si a fost ucis in fata lui...o locomotiva stupida...ca toate locomotivele de altfel...uneori am auzit cum cerseau pentru medicamente...izbucnise sida pe piele dinlauntru inafara...insa toti treceau dupa cate o seara...sa fi avut vreo optzeci de ani...se uita atent si demn inainte desi suta aia nenorocita de mii ii era mana cereasca...oare incotro o fi canaanul ei...am mainile ocupate ca/mi mut lucrurile si/mi zugravesc urmele...inapoia mea deseneaza copii ingeri pe asfalt...la botez n/am fost ca sa nu ma intalnesc cu ei...ei n/au fost ca sa nu se intalneasca cu mine...ingerii insa erau aplecati de mirare cand incepusem sa uit deeeeeee mine...simti cum ploua pe bratele tale ...acolo...chiar langa cot...si zambesti...

GAP, chiar te rog, descifreaza: de unde literatura asta... cu locomotive, medicamente si sida etc., pentru ca nu prea inteleg cum ai dedus atmosfera asta din textul meu! Astept si-ti multumesc in prealabil, daca reactionezi nedumeririlor mele!

petece de niciodata albastru peste care se trag draperii transparente de gri ca si cand ai amesteca culori...trepte de rosu...si toata aceasta splendoare e intr-o continua miscare si transformare. dar nu! nu darama castelele! trebuia sa ne plimbam prin ele. ai uitat?:)

Nu, nu am uitat, nichita, cum as putea?
\"Ploua infernal si noi ne iubeam in castele stelare, peretii uitarii pluteau, nelinistiti sub desene de sare,
o sa te ploua pe vise, spuneai, ploua cu fulgere negre prin spaime de multa visare, cum sa te apar da mine, din sensul cuvantului DOARE\" ?

O stea si pentru replica lui Filip.

Sint aici pentru ca incerc sa ma re-gasesc. Daca imi dai adresa ta de email iti voi spune o poveste..

Draga...Ana Maria! De unde ai luat ca mi-ar placea povestile? Vreau sa traiesc eu in una si sa fie adevarata! :) Cred ca am depasit, perioada in care eram curioasa la ce spun persoanele virtalie neidentificabilie si totusi... :)

silvicatardiva@hotmail.com