Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnalthoughts

O zi de Duminica

1 min lectură·
Mediu
Soare,frunze,banuti de aer cald pe fiecare obraz.Cantecul pasarilor ce profita de putina vreme frumoasa ce ne-a mai ramas. In ganduri mai staruie inca vocea ta. \"Bine,pa!\" Doar atat. Poate as fi vrut mai mult,sau poate mi-e teama sa ascult... \"Mami,mami,uite-l pe Chisti!\" Patru brate larg deschise se avanta in aura luminii tomnatice. Copilaria si-a regasit bucuria in bratele lor micute. \"Mama ninge cu foi!\" \"Nu,sunt frunze iubit-o.\" Si ei se rotesc in cercul jocului lor ametind ultimul fluture zburatacit printre ramuri.Cuvintele tale inca mai sunt acolo,fara sa le pese de aripi:\"Bine,pa!\" \"Mami,vreau in leagan!\" Iar leaganul porni cu chipul balai al Alinei si zambetul ei mai departe,si mai departe.Cu capul aruncat pe spate priveste cerul. \"Uite, mami,ajung pana la cel!\" Cerul radiaza de lumina din ochiul albastru al fetitei.\"Da scump-o,esti mai aproape de cer!\" Un card de pasari lasara zgomotele lor catre pamant. \"Va ninge.\"spune cineva in apropiere...Afara intunericul incepea sa-si desfasoare voalul de argint. Iar timbrul acelei voci parca plutea pe un nor sihastru. \"Haide copila,e timpul sa mergem acasa.\" \"Nu vleau mami,mai stam,te looog!\" (...) Nici eu nu vreau micut-o,dar trebuie...
033.826
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
183
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

MARILENA MIHAI. “O zi de Duminica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marilena-mihai/jurnal/53056/o-zi-de-duminica

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

atunci sa mai stam,Caly, in parc, sa fosnim sub talpi frunzele cazute si sa zambim alaturi de micutii nostri...nu trebuie sa mergem acasa, nu...spunea cineva intr-un film, am uitat care, ca atunci cand suntem copii vrem sa crestem , iar cand suntem adulti vrem sa retraim copilaria...asa ca, draga mea, hai sa te iau de mana si vezi, leaganul acela rosu?sa ne dam si noi...vrei?
0
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
Draga Caly,
mi-ai adus in memorie nostalgia clipelor petrecute in parc, uneori uitand de limita timpului. Ma plimbam si le descopeream frumusetea anotimpurilor unor fapturi pentru care eram ,, mama\'\' doar cateva ore din saptamana!
0
Incepuse sa se lase seara...Gerul cobora dinadins, aplecat dinspre norii zgribuliti de frunze...Polifonic...Lung si vibracios...Caly?...Se auzeau urmele tale in parcuri si se auzeau frunzele cazand - pe incet inainte - si peparul tau respira aerul molcom de apus...Vrei sa stii lumina lina? Ras colorat si clinchet de lumina...cum cade oare seara pe ochii tai? Iti mai e frig? Se aude ingerul intreband...\"Mama! Mama!\"...Si inainte de toate incep sa tremur cu lacrimile innodand raurile...Sub poduri de frunze...Si pe unde ne-am plimba? Prin care parc? Si cat ne-am ascunde de apusuri? Dar de visuri? Cate poduri de frunze se cad intr-o toamna? \"Podul de piatra s-a daramat / A venit apa si l-aluat\"...\"Acolo este casa ta unde este si inima ta\"...Plangeam de frig ca nu-i a mea si-atunci mai bine: \"Bine.Pa!\"

Sens: de maine plec spre Golgota

Delir: o noapte de somn se castiga mai greu decat un plans amar

Mangaiere: un sir de minciuni la glezne dau dansuri de iele in bezne

Adica: \"mananc si plang, mananc si plang, mananc...\"

Idee: A nu se vorbi cu ochii plini de frunze lichide
0