Ochiul sufletului

Mai sa fie ce de ingeri vanturati de o singura aplecare spre servetul ala alb - sarutmainile pentru masa - si apretat cu genele serilor trecute parca in anonimat...Dezlegarea la melci s-a dat si s-a luat si se va duce prin nopti...Inainte ...sau Inapoi...cine mai sta sa numere cati ingeri licurici ies noptile sa umple poienile...Recunoasterea clipei este un avatar...Introienirea asat imi este cunoscuta deja desi de fiecare data mi se sfasie venele de intins...Era nefericire dar nu mai sunt atat usor de convins...Eu am mai fost tarat odata in aceasta piata si mie mi s-au mai taiat pe rand: fluierele picioarelor, genunchii, madularele zise maini si osul ultimul de la tampla...In afara sangelui si a carnatilor dati pe gratis la urma nimeni nu mai stie despre praful acela ce le umpluse gurile...Tousche! Tousche! Tousche!

se da ingerul neamenintacios niciodata...resemnarea e floodata...

Ești într-o perioadă fastă . Pari atinsă tot mai mult de îngerul poeziei. Cred că ar trebui scos \"sufletului\" si incă unul sau două cuvinte și astfel poemul s-ar esențializa. (\"convins\",\"le tale\", \"tău\", \"ta\" )

Movileanu

CALY, lasa poezia sa straluceasca. Mai taie din cuvintele inutile.

Din launtrul sufletului
Pupilele dau impresia
Unui scop convins.
Reusita victoriei
Depinde de pleoapele
Ce retin in iris
Incandescentul.
Voi face abstractie
Cu incapatanare
De capriciul din
Vorbele tale.
Dincolo de cuvant
Doar admiratia se propaga
Prin recunoasterea incapacitatii
De a castiga in tihna.
Ochiul tau
Nu mai poate insela.
Iar daca nu asculti
Voi strapunge lumea ta
Cu resemnarea.( sau cu resemnare.)
___________________________
Iarta-ma daca am abuzat de foarfeca. Dar poezia ta are stralucire. Poate o decupezi tu intr-un alt mod. Dar las-o sa straluceasca.

Note:
Deasemenea poate ar fi mai bine sa spui:
\"Ochiul tau
Nu ma poate insela.\"

In fine. E o sugestie pentru poezia ta.

mie mi-a cam placut. Asa cum e.