Trup de mare

E mult suflet în poezia asta și mi-a plăcut mult....

Am rostit-o intr-o singura expiratie, apoi in doua...apoi in noua. E mereu aceeasi, chiar si citita de la ultimul spre primul vers. Si mie mi-a placut.

Arde nisipul acela in care urmele ultimului pescar s-au adunat sa aduca inainte de toate un peste imens devorat de trupul de mare...Palmele lui asudate si sangerande de la sarea care intra peste tot si toate aduce mai mult cu aripile ingerului de ape zburand inlantuit in navoadele de aer...Pe mine ma cauta sa-mi puna stuful in vene si nisipul sa mi-l toarne, de o putea, in ochi, si-n gura si-n clipe...Ma vrea dus si stins caci iata am venit cu fericirea mea peste ape...Insa eu il privesc si-i soptesc ca nu are cum sa-mi ia sufletul...In fapt noi vrem fericirea aceluiasi inger...El insa ca stapan si eu ca zbor...

Se da ingerul de ape neprins in navoade de aer sarat...

idem:frumos si sbtil...
am sate citesc in continuare!