GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Ilie, vers alb nu-i același lucru cu vers liber. Poeziile în vers alb nu au rimă, dar măsură lor este egală. Mă refeream la versul de 11 silabe (endecasilab). Credeam că știi.
Pe textul:
„Pașadine (55)" de George Pașa
0 suflu
ContextȚi-am răspuns la "Pașadine în vers alb" (55), tot eram dator acolo cu un răspuns.
Pe textul:
„Orfism" de George Pașa
0 suflu
ContextHai să explic aici ce sunt pașadinele, dacă nu te-ai prins. Inițial se refereau la un tip de poezie cu formă parțial fixă, pe care am început să îl scriu prin 2007, compusă din o terțină, un distih și un monostih. Monostihul final e un fel de sinteză/concluzie a întregului și e mai puternic, având o valoare reflexivă mai pronunțată. Pașadinele în vers alb chiar au formă fixă, fiindcă sunt scrise în endecasilab.
Pe textul:
„Pașadine (55)" de George Pașa
0 suflu
ContextInteresantă asocierea aceasta dintre contrariile văzute ca „surori”, fericirea și nefericirea. E un sofism, dar te bazezi pe argumentație și explicație, potrivite pentru un text aflat la „personale” (aș adăuga și „gânduri”), dar nerecomandate într-un text poetic (sau, mai degrabă, într-o măsură mai mică).
Pe textul:
„surori" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextBine, am înțeles asta cu „trasatul liniilor”, dar ambiguitate tot ai lăsat, utilizând verbul „a trage”. De ce n-ai scris măcar acolo „să trasez trei linii pe nas”?! (!)
Pe textul:
„Lecția de tragere a liniilor" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextMi-a plăcut imaginea „când inimile se fac uși fără închizători”, simplă, dar sugestivă imagine a deschiderii (spre ceilalți, spre iubire, spre transcendent).
Pe textul:
„Fiii omului " de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextIlie, îți mulțumesc pentru impresii. Nu au cum să fie pașadine, acelea sunt poezii cu formă fixă. Mă rog, pașadinele au fost numite așa mai întâi în glumă, apoi nu le-am mai găsit un alt nume.
Dragoș, îți mulțumesc, e bună sinteza ta. Și mie mi se pare că acele strofe transmit ceva într-un mod original.
Dragoș, îți mulțumesc, e bună sinteza ta. Și mie mi se pare că acele strofe transmit ceva într-un mod original.
Pe textul:
„Orfism" de George Pașa
0 suflu
Context"Poeragiile" astea sunt tot un fel de hemografii, în care năstrușniciile poetice iau forma picăturilor de sânge și se aleargă pe foaie. Alea două picături de la început, glumind puțin, ar putea fi Poetom al tău cu Poejerry. Ăla din spatele scenariului proetic, proeregizorul, e un mucalit autoironic jemanfișist.
Imaginația e debordantă, dar nu mă mir, fiindcă ai mai scris asemenea texte, nu puține.
Ăla care vrea să scrie ce face:poerage?!de
Imaginația e debordantă, dar nu mă mir, fiindcă ai mai scris asemenea texte, nu puține.
Ăla care vrea să scrie ce face:poerage?!de
Pe textul:
„poeragie" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextÎți mulțumesc, Dragoș, atât pentru comentariul care dezvăluie sensurile textului, cât și pentru rectitudinea morală de care dai dovadă. Ești printre puținii de pe acest site care nu se bazează pe reciprocitate.
Pe textul:
„Pașadine (55)" de George Pașa
0 suflu
ContextScuzele mele, ai utilizat numeralul multiplicativ. M-am prins după ce trimisesem comentariul.
Pe textul:
„Peretele dintre cele două lumi" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextȘtiu c-ai vrut să spui "înnoptit", dar tot cu dublu "n". La asta mă refeream.
Pe textul:
„Peretele dintre cele două lumi" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextCând am citit prima oară, am crezut că referirea este la „deplasarea spre roșu”, de aceea căutam în text asemenea referințe. Se pare că nu e despre ceea ce spun.
Pe textul:
„Fuga spre roșu" de Ionuț Georgescu
0 suflu
ContextNu-i un text rău. Viziunea e, oarecum, de coșmar. Are și o nuanță SF, chiar dacă se pleacă de la un referent real, chiar dureros, acela al unei internări. Mi se pare că versurile finale se pot referi și la o eventuală ”transformare” a omului în urma unui procedeu medical.
P.s. O eroare de redactare: „Căscatul înoptit”.
P.s. O eroare de redactare: „Căscatul înoptit”.
Pe textul:
„Peretele dintre cele două lumi" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextPărerea mea e că ai utilizat ca procedeu calamburul. Chiar dacă referentul nu este propriu-zis „trasul pe nas”, ci doar o analogie, totuși nu-mi place această trimitere, chiar dacă e o realitate tristă a zilelor noastre. De la trasarea liniilor la trasul pe nas, aș zice că e distanță de doar un compas (ca să mă joc și eu puțin). (!)
Pe textul:
„Lecția de tragere a liniilor" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextDacă te referi la ruperile de ritm, acestea sunt voite, deoarece a contat aici păstrarea nealterată a ideii și a emoției poetice, în detrimentul artificiilor stilistice. Atunci cred că te-ai referit la lectura "în filigran". Așa da, e un tip de lectură necesar.
Sigur, ar fi absurd ca un text să placă tuturor.
Îți mulțumesc pentru opinie!
Sigur, ar fi absurd ca un text să placă tuturor.
Îți mulțumesc pentru opinie!
Pe textul:
„Mă pierdeam în verdele tău " de George Pașa
0 suflu
ContextÎmi pare rău că nu ai înțeles, ideile nu sunt complexe. Cred că motivul este lectura "pe diagonală". Nu știu sigur, fiindcă acest tip de lectură nu îl practic. La mine melodia vine de la sine, nu e nevoie să scriu întâi în vers alb. Dacă versul e alb sau liber, așa rămâne.
Spor și ție la scris și la citit!
Spor și ție la scris și la citit!
Pe textul:
„Mă pierdeam în verdele tău " de George Pașa
0 suflu
ContextContează ceea ce înțelegi tu (sau alt cititor, indiferent de competența sau bunăvoința aceluia).
Pe textul:
„Pașadine (54)" de George Pașa
0 suflu
ContextÎți mulțumesc pentru opinie. Textul este ceea ce este, adică o pașadină.
Pe textul:
„Pașadine (54)" de George Pașa
0 suflu
ContextRăspund tot prin versurile poemului:
„Orice-ar fi, poemul se ferește de exactități,
poate fi luminos, deși în cuvinte pare noros.”;
„O să-nceapă cum vrea, o să iasă mereu din tipare,
că doar nu e mânat de nemiloase, aprige bice,
va sfida orizonturi meschine, reci, de așteptare,
de sine,-n mod sigur, niciodată nu se va dezice.”
„Orice-ar fi, poemul se ferește de exactități,
poate fi luminos, deși în cuvinte pare noros.”;
„O să-nceapă cum vrea, o să iasă mereu din tipare,
că doar nu e mânat de nemiloase, aprige bice,
va sfida orizonturi meschine, reci, de așteptare,
de sine,-n mod sigur, niciodată nu se va dezice.”
Pe textul:
„Cum să începi un poem" de George Pașa
0 suflu
ContextVă mulțumesc pentru semnele de lectură. Am rescris ultimele trei strofe. Nu cred că e mai bun textul, dar, oricum, mai corect prozodic. Inițial, voiam să îl scriu cu rimă, dar în vers liber. Poate ar fi fost mai bine.
Pe textul:
„Cum să începi un poem" de George Pașa
0 suflu
Context