GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Ai câteva corecturi de efectuat și aici. Scuzele mele, nu sunt editor, dar dumnealor n-au timp să verifice toate textele, e imposibil. De aceea, ar trebui ca noi înșine să fim mai atenți.
Spre exemplu: în versul al doilea e o inversiune de litere („saclâm”); în primul vers din strofa a treia, virgula și-ar avea locul înainte de „și” adversativ; „că, după ce-ai zburat”, altminteri e virgulă între subiect și predicat.
Ar fi bine să mai revezi și alte texte din urmă, fiindcă am observat, în timp ce le citeam, virgule între predicat și complementul direct sau indirect, între subiect și predicat.
Am spus toate acestea fiindcă văd că ții mult la utilizarea punctuației.
Spre exemplu: în versul al doilea e o inversiune de litere („saclâm”); în primul vers din strofa a treia, virgula și-ar avea locul înainte de „și” adversativ; „că, după ce-ai zburat”, altminteri e virgulă între subiect și predicat.
Ar fi bine să mai revezi și alte texte din urmă, fiindcă am observat, în timp ce le citeam, virgule între predicat și complementul direct sau indirect, între subiect și predicat.
Am spus toate acestea fiindcă văd că ții mult la utilizarea punctuației.
Pe textul:
„puntea" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextPoate reușești să eviți cacofonia din ultimul vers.
Pe textul:
„de pradă iau urma ta" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextAr fi necesare câteva corecturi: primul cuvânt, „propietarul” (ai un „r” lipsă); de asemenea, indicat este să pui virgulă în versurile 5 și 6 după cuvintele „eu”, „ei”, fiindcă acolo virgula ține locul verbului copulativ lipsă (adică ai acolo predicat nominal incomplet). Poți elimina subiectul din versul al doilea, adică „eu”, acesta fiind inclus în forma verbală.
Despre conținut, las pe alții mai pricepuți să vorbească.. Eu nu-s critic literar (deși aș putea fi, conform pregătirii de specialitate și experienței într-ale scrisului).
Despre conținut, las pe alții mai pricepuți să vorbească.. Eu nu-s critic literar (deși aș putea fi, conform pregătirii de specialitate și experienței într-ale scrisului).
Pe textul:
„arbitrar" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextNu-i un text rău. Mai ai de corectat în ultimele versuri: ori ștergi virgula după „și”, ori o adaugi și după cuvântul „degete”.
Pe textul:
„somnambul" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextAșa este, insist inutil. Cine a înțeles, citește și merge mai departe. Am conștiință creatoare, nu aștept nimic de la nimeni. Postez aici ca să fiu citit, în condițiile în care puțini mai citesc vreo carte de poezie.
Pe textul:
„N-ascult „Deliromania” și „Halucinogia”" de George Pașa
0 suflu
ContextAștept și alte păreri, după ce am refăcut textul. Leonard a venit, a aruncat petarda, ca de obicei, și a plecat. De fapt, e bine că spune ceva, fie și de rău. Chiar dacă are sa nu dreptate.
Pe textul:
„N-ascult „Deliromania” și „Halucinogia”" de George Pașa
0 suflu
ContextAm reconstruit textul, păstrând, totuși, ceea ceea ce mi s-a revelat.
Ilie, am păstrat sensul acelei metafore, doar am dezambiguizat-o. Am eliminat „De sare sau de sticlă”, sintagmele ulterioare, fiindcă explicitau prea mult. În plus, „(clopotul) de sticlă” ar fi fost intertext, acesta neavând de-a face cu textul și cu stilul meu, care doar rareori recurge la acest mijloc vetust, moștenit de la optzeciști.
Ilie, am păstrat sensul acelei metafore, doar am dezambiguizat-o. Am eliminat „De sare sau de sticlă”, sintagmele ulterioare, fiindcă explicitau prea mult. În plus, „(clopotul) de sticlă” ar fi fost intertext, acesta neavând de-a face cu textul și cu stilul meu, care doar rareori recurge la acest mijloc vetust, moștenit de la optzeciști.
Pe textul:
„N-ascult „Deliromania” și „Halucinogia”" de George Pașa
0 suflu
ContextAcolo unde nu înțelegi, nu clopotul lovește sunetul, ci sunetul se lovește de clopot. Ambiguitatea formulării este, într-adevăr, nepotrivită. Voi reformula acolo.
Pe textul:
„N-ascult „Deliromania” și „Halucinogia”" de George Pașa
0 suflu
ContextTextul este un acrostih modern, de aceea am utilizat și acel titlu. Desigur, titlul mai are legătură și cu un alt fel de muzică pe care o ascult, acest lucru reieșind, parțial, și din text.
În legătură cu acea construcție sintactică, „sunet lovit de un clopot”, cred că ar trebui să intuiești că spun altceva, dacă te uiți și la cuvintele care urmează. Sintagma „cuvinte de foc” este, într-adevăr, un clișeu. Cuvântul „inima” capătă diverse conotații, iar repetarea sa arată că e un laitmotiv.
Am uzat de dicteul automat, de aceea, ai dreptate, textul ar putea fi simplificat, nu prea mult, altminteri n-ar mai fi un poem cosmogonic.
În legătură cu acea construcție sintactică, „sunet lovit de un clopot”, cred că ar trebui să intuiești că spun altceva, dacă te uiți și la cuvintele care urmează. Sintagma „cuvinte de foc” este, într-adevăr, un clișeu. Cuvântul „inima” capătă diverse conotații, iar repetarea sa arată că e un laitmotiv.
Am uzat de dicteul automat, de aceea, ai dreptate, textul ar putea fi simplificat, nu prea mult, altminteri n-ar mai fi un poem cosmogonic.
Pe textul:
„N-ascult „Deliromania” și „Halucinogia”" de George Pașa
0 suflu
Context N-am zis să scoți BMW-ul, poți să elimini acele paranteze. Oricum, autorul e suveran. Se poate scrie poezie cu rimă și în vers liber.
Pe textul:
„Te-ai îngrășat, iubito, și ai îmbătrânit..." de Ionuț Georgescu
0 suflu
ContextIlie, întrebarea aceea e retorică. Eu, cum știi, scriu cu semene de punctuație. Nu le elimin din text decât atunci când propun mai multe sensuri. Apropo de primul vers: de regulă, dacă foloseam punctuația, chiar lăsam primul cuvânt separat. Dar cititorul poate lăsa pauza după el. Mulțumesc!
Iulia, am înțeles. Mulțumesc din nou!
Iulia, am înțeles. Mulțumesc din nou!
Pe textul:
„rana ce s-a învins pe sine" de George Pașa
0 suflu
ContextM-am obișnuit deja cu stilul acesta epico-liric al autorului, fiindcă important este mesajul transmis. Se împacă bine iarmarocul acesta de litere cu meditația asupra a tot ceea ce omenește nu ne e străin, cu invizibilul camuflat în vizibil. Povestea trece în cântec, iar cântecul trece în poveste. O partitură din care nu lipsesc semnele familiare: „lătratul Dorrei”, „dunga albastră”, „pata albASTRĂ” (alta, nu aceea dintr-o poezie de-a mea), „Stradela Gândului” (soră cu aceea a vântului), sălciile unde nuntesc fluturii și multe altele.
E unul dintre textele pe care le evidențiez printre cele postate în ultimul timp de autor.
P.S. Lipsește o literă în cuvântul „doilea” (sau poate că ritmul cerea forma „doile”)
E unul dintre textele pe care le evidențiez printre cele postate în ultimul timp de autor.
P.S. Lipsește o literă în cuvântul „doilea” (sau poate că ritmul cerea forma „doile”)
Pe textul:
„Mozaic din nimic" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextDa, am vrut să spun că te adresezi memoriei lui Marin Mincu, dar am ezitat, de aceea am spus doar părinte spiritual. M-am grăbit, între timp tu ai mai postat un fragment. Te rog să mă ierți dacă ți se pare necuvenit ceea ce am zis.
Profesorul, poetul și criticul literar Marin Mincu nu trebuie uitat de iubitorii de literatură.
Profesorul, poetul și criticul literar Marin Mincu nu trebuie uitat de iubitorii de literatură.
Pe textul:
„Anonimule" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextNu contează cui te adresezi, fiindcă aproape tot ceea ce zici aici are atribute general-umane. Dacă aș sta să mă gândesc, „adrisantul” ar putea fi tatăl, un părinte spiritual sau, de ce nu, și unul care, din orgoliu imens, a părăsit calea binelui și devine judecător pentru aproapele său. Poate și un alter-ego. Dar de ce tot caut destinatarul, când am zis că nu contează? Acesta poate fi oricare om.
Chiar transmiți aici, într-o formă sensibilă, gânduri care ne aduc aminte să nu devenim Velikii Inkvizitor pentru semenii noștri.
Chiar transmiți aici, într-o formă sensibilă, gânduri care ne aduc aminte să nu devenim Velikii Inkvizitor pentru semenii noștri.
Pe textul:
„Anonimule" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextDacă este un fragment, atunci, sigur, unele sensuri se leagă de fragmente anterioare/ulterioare.
Din ceea ce am receptat, consider că e un text meritoriu.
P. s. Parcă altcândva ne tutuiam. Mă determinați și pe mine să revin la pluralul politeții, să nu par needucat. (!)
Din ceea ce am receptat, consider că e un text meritoriu.
P. s. Parcă altcândva ne tutuiam. Mă determinați și pe mine să revin la pluralul politeții, să nu par needucat. (!)
Pe textul:
„iluzie" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextAm impresia că versul al doilea e lăsat așa, cu rupere de ritm, fiindcă nu vrei să te rupi în figuri (de stil sau mai știu eu de care). Glumesc, desigur. Tot așa, acel vers nu rimează cu al patrulea. Doar dacă „player” se pronunță cum se scrie. Bănuiesc faptul că așa ne propui să-l citim. Dacă vrei, aș propune o modificare prin care s-ar păstra oarecum ritmul, măsura și sensul: „Și-o rablă (BMW) cu rock pe cd player”.
Important este că nu te-ai străduit să sacrifici ideea de dragul formei. Îmi displace când citesc versuri în prozodie clasică unde se vede de la o poștă potrivirea de cuvinte, uneori recurgându-se și la o sintaxă imposibilă, care n-are nimic de-a face cu dislocările sintactice ale moderniștilor, ci, mai degrabă, cu batjocorirea, din necunoaștere, a limbii. Nu e și cazul tău.
Important este că nu te-ai străduit să sacrifici ideea de dragul formei. Îmi displace când citesc versuri în prozodie clasică unde se vede de la o poștă potrivirea de cuvinte, uneori recurgându-se și la o sintaxă imposibilă, care n-are nimic de-a face cu dislocările sintactice ale moderniștilor, ci, mai degrabă, cu batjocorirea, din necunoaștere, a limbii. Nu e și cazul tău.
Pe textul:
„Te-ai îngrășat, iubito, și ai îmbătrânit..." de Ionuț Georgescu
0 suflu
ContextLiviu, am impresia că versurile tale încearcă, și aici, să transmită, într-o manieră cumva reținută și enigmistică stări și idei cvasifilosofice. La nivel expresiv, tendința este de a reconsidera niște clișee verbale și simboluri îndelung uzitate. Parțial, aș putea spune că îți reușește acest lucru. Deși emoția este reținută, de obicei, în ceea ce scrii, aici aș zice că se transmite (desigur, emoția trecută prin filtrul intelectualizării).
Cred că, de-a lungul timpului, am fost exigent cu scrierile tale. Dacă am lăsat semn, înseamnă că acest text a ajuns și la mine.
Dacă aș sugera undeva să modificați ar fi la sintagma „guști mrejele”. Chiar dacă acolo verbul este în sens figurat, n-ar trebui, zic eu, să eludăm total sensul denotativ atunci când dorim să construim noi sensuri.
Cred că, de-a lungul timpului, am fost exigent cu scrierile tale. Dacă am lăsat semn, înseamnă că acest text a ajuns și la mine.
Dacă aș sugera undeva să modificați ar fi la sintagma „guști mrejele”. Chiar dacă acolo verbul este în sens figurat, n-ar trebui, zic eu, să eludăm total sensul denotativ atunci când dorim să construim noi sensuri.
Pe textul:
„iluzie" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextIulia, exagerezi, cumva, dacă spui că e mai mult decât poezie (mă refer la acel procent!). Sper că nu ai reacționat la acest text fiindcă am zis eu că n-ai avea o părere bună despre scrisul meu. Sigur, am exagerat și eu când am zis că nu am o părere bună despre scrisul tău. Unele texte mi-au plăcut, însă mai erau neajunsuri, de aceea n-am zis nimic.
Până la urmă, las îndoiala deoparte și cred în sinceritatea comentariului tău. Îți mulțumesc!
Dragoș, de încurajări are nevoie oricare om preocupat de scris, indiferent dacă e aproape anonim (ca mine) sau multiplu laureat cu premii (pe care eu nu dau doi bani și nu mă interesează). Am ajuns de mult la conștiința scrisului, știu când un text e aproape de ceea ce am năzuit sau nu.
Onorat și de încrederea ta!
Până la urmă, las îndoiala deoparte și cred în sinceritatea comentariului tău. Îți mulțumesc!
Dragoș, de încurajări are nevoie oricare om preocupat de scris, indiferent dacă e aproape anonim (ca mine) sau multiplu laureat cu premii (pe care eu nu dau doi bani și nu mă interesează). Am ajuns de mult la conștiința scrisului, știu când un text e aproape de ceea ce am năzuit sau nu.
Onorat și de încrederea ta!
Pe textul:
„rana ce s-a învins pe sine" de George Pașa
0 suflu
ContextVă citesc de mult timp, dar nu am comentat textele dumneavoastră. Aveți un stil aparte, ușor recognoscibil, cu predominanța unei neliniști permanente a ființei. O senzație de durere acută răzbate și de aici, iar spiritul introspectiv pare a fi o altă dominantă a creației.
Pe lângă pendularea între cotidian și transcendență (mai precis, „camuflarea sacrului în profan” - M. Eliade), remarc și aici versuri cu putere purificatoare (cathartică), chiar dacă se spun, uneori, lucruri incomode despre om (sau, poate, tocmai de aceea).
Pe lângă pendularea între cotidian și transcendență (mai precis, „camuflarea sacrului în profan” - M. Eliade), remarc și aici versuri cu putere purificatoare (cathartică), chiar dacă se spun, uneori, lucruri incomode despre om (sau, poate, tocmai de aceea).
Pe textul:
„timelaps" de emilian valeriu pal
Recomandat0 suflu
Context