GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
După cum se afirmă și în primul vers, „pisica cosmică” (din textul „Pisica) se întoarce. (!) Chiar dacă ar fi departe de sensurile textului trimiterea la Pisica lui Schrödinger, totuși nu cred că aș exagera prea mult.
Textul, ritmat și rimat jucăuș, are și o bună doză de umor și ironie. Sigur, se apelează și la parabola-simbol.
Îmi place textul, de aceea ofer și o steluță de încurajare.
Succes în continuare!
Textul, ritmat și rimat jucăuș, are și o bună doză de umor și ironie. Sigur, se apelează și la parabola-simbol.
Îmi place textul, de aceea ofer și o steluță de încurajare.
Succes în continuare!
Pe textul:
„Dilema Pisicii " de Lucian-Horațiu Hînsa
0 suflu
ContextJScriu și eu după puterile mele creatoare. Mă bucur că ți-a plăcut textul.
Pe textul:
„împăcare" de George Pașa
0 suflu
ContextPare mult mai simplu acest text decât celelalte două „imaginative”. Însă, doar pare, fiindcă am impresia (și nu cred că mă înșel) că actul textualizării este în așa măsură conceput, încât lasă mai multe alternative interpretative. Și mi se pare normal, odată ce aici este un mic manifest poetic împotriva rutinei și o pledoarie pentru creativitiate, adică pentru un om ieșit din tendințele șablonarde, capabil să gândească singur, să fie receptiv sufletește și intelectual la ceea ce este frumos.
Laitmotivul „repetați până la moarte” ar părea că este o persiflare a însuși actului învățării umane, adică să se opună lui „repetitio est mater studiorum” sau lozincii leniniste: „învățați, învățați și iar învățați”. Însă, nu este așa, ci, mai degrabă, o luare de poziție împotriva rutinei și/sau a încercărilor de manipulare care se manifestă din varii direcții (politice, economice, pedagogice, culturale.
Apreciez textul acesta, chiar dacă presupun că nu este printre cele pe care mizează mai mult autorul.
Laitmotivul „repetați până la moarte” ar părea că este o persiflare a însuși actului învățării umane, adică să se opună lui „repetitio est mater studiorum” sau lozincii leniniste: „învățați, învățați și iar învățați”. Însă, nu este așa, ci, mai degrabă, o luare de poziție împotriva rutinei și/sau a încercărilor de manipulare care se manifestă din varii direcții (politice, economice, pedagogice, culturale.
Apreciez textul acesta, chiar dacă presupun că nu este printre cele pe care mizează mai mult autorul.
Pe textul:
„Imaginativ III" de Sergiu Burlescu
0 suflu
ContextFie-i îngerii aproape! Știu din discuțiile avute cu dumneasa că aprecia mult scrisul tău.
Pe textul:
„Ioan-Mircea Popovici a plecat în Rodadorul ceresc" de George Pașa
0 suflu
Context„au puterea de a sfida” (nu apăsasem pentru pauză între „de” și „a”)
Pe textul:
„delir1" de Djamal Mahmoud
0 suflu
ContextTextul are un melanj de narativitate cu lirism, cu elemente realiste accentuate, zic, de cele suprarealiste. Mesajul poetic este unul prin care eul poetic privește în față sfidător istoria, care nu prea i-a fost prielnică, dar el știe să treacă prin/dincolo de ea cu un curaj asumat, păstrând umanul din sine, fie că poate fi privit ca un individ straniu. În acest sens, cea mai relevantă mi se pare ultima strofă, relevând ideea că poetul, împreună cu propria sa poezie, au puterea dea sfida regulile, ieșind din mundan și accesând eul său esențial.
Pentru mai multă claritate, aș scrie ultima sintagmă din text cu prepoziția compusă „de la”.
Am citit și celelalte poezii postate recent, dar aici am avut curajul să intervin. Mă bucur să te recitesc pe acest site, Mahmoud Djamal.
Pentru mai multă claritate, aș scrie ultima sintagmă din text cu prepoziția compusă „de la”.
Am citit și celelalte poezii postate recent, dar aici am avut curajul să intervin. Mă bucur să te recitesc pe acest site, Mahmoud Djamal.
Pe textul:
„delir1" de Djamal Mahmoud
0 suflu
ContextComentariul tău nu prea are legătură cu textul, dar respect opinia ta.
Pe textul:
„rădăcini, dor și izvor" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextAdriane, da, e un text cerebral. Respect interpretarea ta, chiar dacă eu m-am gândit la altceva. Dar cred că ai observat asta, odată ce ai vorbit de reinterpretarea mitului (platonician).
Răzvane, nicidecum nu m-am gândit la ceea ce spui tu. Vezi trimiterile la Platon, dar și la chitul biblic!
Răzvane, nicidecum nu m-am gândit la ceea ce spui tu. Vezi trimiterile la Platon, dar și la chitul biblic!
Pe textul:
„triptic de idei" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextAm citit încă de aseară textul. Mi-a plăcut. Văd că ai schimbat și titlul.
Typo: " sulfa".
Typo: " sulfa".
Pe textul:
„Randări" de Diana Manaila
Recomandat0 suflu1
ContextCred că autorul are deja un stil recognoscibil, care nu ține neapărat de un curent poetic sau altul, poate de anumite tehnici poetice pe care le regăsim în mai multe dintre textele sale, indiferent de tematica acestora sau de rețeaua de motive literare utilizate.
Nu pot spune că înțeleg mereu semnificațiile versurilor sale, dar, recunosc, de cele mai multe ori, scrie texte de calitate.
Într-un singur loc nu sunt lămurit de cuvântul utilizat, anume „atrie”. Presupun că este o licență poetică pentru „atriu” („atrium”). Poate pentru a intra în jocul rimei cu „patrie” și a surprinde așteptările cititorului, care, normal, s-ar fi așteptat la clișeul „un comunicat important pentru patrie”. (!)
Nu pot spune că înțeleg mereu semnificațiile versurilor sale, dar, recunosc, de cele mai multe ori, scrie texte de calitate.
Într-un singur loc nu sunt lămurit de cuvântul utilizat, anume „atrie”. Presupun că este o licență poetică pentru „atriu” („atrium”). Poate pentru a intra în jocul rimei cu „patrie” și a surprinde așteptările cititorului, care, normal, s-ar fi așteptat la clișeul „un comunicat important pentru patrie”. (!)
Pe textul:
„pastel pentru primul muzeu universal dedicat operelor de iarnă" de Bogdan Geana
Recomandat0 suflu
ContextÎmi plac textele tale scurte, ele amintesc, cumva, nu prin semnificații și lexic, ci prin maniera de a concentra conținutul afectiv-intelectiv în puține cuvinte, de scrisul Magdei Mirea (Cezarei Răducu).
Aici, spre deosebire de alte versuri ale tale unde există prea multă încărcătură de tristețe, textul pare mai luminos, deși, dincolo de asumarea destinului, se ascunde și pecetea trecerii (vezi ultimul vers).
Sugestia unei liniști catifelate, dar și „țepoase” din versul al doilea (o imagine, în subtext, oximoronică”, accentuată de opoziția semantică dintre epitetele „amară” și dulce” din versurile ulterioare), rima aceea jucăușă („joi”/„moi”), „povestea” aceea doar schițată și ultimele două versuri, unde se continuă ușoara autoironie, toate acestea îmi dau impresia unui text închegat, demn de apreciat.
Aici, spre deosebire de alte versuri ale tale unde există prea multă încărcătură de tristețe, textul pare mai luminos, deși, dincolo de asumarea destinului, se ascunde și pecetea trecerii (vezi ultimul vers).
Sugestia unei liniști catifelate, dar și „țepoase” din versul al doilea (o imagine, în subtext, oximoronică”, accentuată de opoziția semantică dintre epitetele „amară” și dulce” din versurile ulterioare), rima aceea jucăușă („joi”/„moi”), „povestea” aceea doar schițată și ultimele două versuri, unde se continuă ușoara autoironie, toate acestea îmi dau impresia unui text închegat, demn de apreciat.
Pe textul:
„***" de Irina Lazar
0 suflu
ContextVă mulțumesc tuturor pentru impresii.
Ottilio, ai văzut foarte bine semnificațiile. Mă bucură aprecierea ta.
Doamnă Dolcu, aveți dreptate cu privire la acea etimologie și mă bucur că ați găsit un alt sens contextual pentru izvor
Erico, de această dată, m-am bazat pe simplitate și cred că, nu de puține ori, există subtilități în textele mele mai scurte și nu spun chiar locuri comune. Da, finalul l-am dezambiguizat, deși nu-mi place că repet pronumele relativ. Onorat de comentariu.
Ottilio, ai văzut foarte bine semnificațiile. Mă bucură aprecierea ta.
Doamnă Dolcu, aveți dreptate cu privire la acea etimologie și mă bucur că ați găsit un alt sens contextual pentru izvor
Erico, de această dată, m-am bazat pe simplitate și cred că, nu de puține ori, există subtilități în textele mele mai scurte și nu spun chiar locuri comune. Da, finalul l-am dezambiguizat, deși nu-mi place că repet pronumele relativ. Onorat de comentariu.
Pe textul:
„rădăcini, dor și izvor" de George Pașa
Recomandat0 suflu
Context"du-s dopuri" (nu-s dopuri)
Pe textul:
„cerându-i trandafirului iertare" de Ioan Postolache-Doljești
0 suflu
Contextde pe site-ul vechi.
Pe textul:
„Despre bine şi rǎu ȋn basm şi ȋn romanul polițist " de Dolcu Emilia
Recomandat0 suflu
ContextO singură observație aș avea: la începutul paragrafului al doilea, aș scrie „ca aceea” (în loc de „ca cea”), spre a evita lipsa de eufonie. În rest, mi se pare un articol util și bine închegat. Poate în secțiunea 1 ar mai fi necesare unele completări. Îns, presupun că aveți în vedere dezvoltarea textului într-un eseu mai amplu. În special în secțiunile 2 și 3, veniți cu abordări noi asupra problermaticii relației dintre bine și rău, precum și o viziune relativ nouă asupra modului cum funcționează interdicția în basm. Nu știu cât de mult s-au mai realizat studii comparatiste între basm și romanul polițist. Oricum, articolul este bine realizat. Știu că studiile dumneavoastră de lingvistică sunt mai valoroase, dar aici am îndrăznit să spun ceva, cât de puțin, ca semn de apreciere.
Pe textul:
„Despre bine şi rǎu ȋn basm şi ȋn romanul polițist " de Dolcu Emilia
Recomandat0 suflu
ContextVă mulțumesc amândurora pentru impresii.
Erico, este, într-adevăr, o meditație. Totuși, e ceva care iese din maniera mea de a-mi structura textele în mod credibil. Poate o ușoară fragmentare. Da, dovadă că am inclus secvențele într-un triptic. Poate și o mai slabă poeticitate. Sper să fiu mai inspirat. Oricum, textul acesta rămâne așa.
Claudiule, ai prins bine ideea că ar fi un text-îndemn, lucru vizibil în ultimele versuri din secvențele 2 și 3. Totuși, tocmai asta mă nemulțumește, fiindcă discursul capătă, astfel, valențe motivaționale.
Să ne citim cu bine!
Erico, este, într-adevăr, o meditație. Totuși, e ceva care iese din maniera mea de a-mi structura textele în mod credibil. Poate o ușoară fragmentare. Da, dovadă că am inclus secvențele într-un triptic. Poate și o mai slabă poeticitate. Sper să fiu mai inspirat. Oricum, textul acesta rămâne așa.
Claudiule, ai prins bine ideea că ar fi un text-îndemn, lucru vizibil în ultimele versuri din secvențele 2 și 3. Totuși, tocmai asta mă nemulțumește, fiindcă discursul capătă, astfel, valențe motivaționale.
Să ne citim cu bine!
Pe textul:
„triptic de idei" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextEste un text care m-a emoționat, nu doar că este scris pentru mamă (Mama). Sigur, din punct de vedere estetic, poate aș avea unele rezerve. Însă, prefer să nu spun altceva și să îl accept așa cum este.
Pe textul:
„Ziua când nu s-a mai întors" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
Context