George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Pe textul:
„Ghicitoare 663" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 663" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 663" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 663" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Life should be the most beautiful terminal illness " de Antonia-Luiza Zavalic
Că sunt de acord sau nu cu ideile poetice de aici contează mai puțin. Important este că totul se transmite într-un limbaj adecvat și sensibil, cu tropi cât de cât originali, mai ales metafora „galaxie cu iriși”. Nu-mi place trimiterea la Jung, dar cred că e vina mea, fiindcă pe Jung și pe tata Freud nu-i prea înghit.
Cred că pe viitor ar trebui să încerci mai mult puterea sugestiei, fără a face apel la termeni care se referă tocmai la starea creată de imaginile artistice. Spre exemplu, aici, durerea care e transmisă printr-un termen din aceeași familie lexicală: „să doară”.
Pe textul:
„Life should be the most beautiful terminal illness " de Antonia-Luiza Zavalic
Pe textul:
„Life should be the most beautiful terminal illness " de Antonia-Luiza Zavalic
Pe textul:
„de ochi dulci" de Stanica Ilie Viorel
Așa că (repet, fără a avea o imaginație prea bogată) văd în felul următor semnificațiile celor trei contexte metaforice ale cuvântului „fulger”, din acest context nelipsind analogia: „al fulgerului miez” este durerea, fiindcă sediul durerii este inima, tot un fel de miez al ființei; În urma „fulgerului” rămâne cenușa ca un fel de umbră a ființei; tunetul vine, pe urmă, să acompanieze fulgerul, într-un fel de melanj între lumină și sunet. Normal că sunetul e mai leneș decât lumina.
Văd mai multe chei de lectură, dar deja am spus prea multe pentru un text care nu rupe gura târgului.
Titlul mi se pare prea simplist. În plus, prea sună ca la pașopt!
Pe textul:
„a sufletului durere" de Stanica Ilie Viorel
Conținutul ar putea avea sursa în „La steaua” de M. Eminescu. Numai dacă m-aș referi la versul 2. Și la Eminescu, „ochioasa” („lucioasa”) aia era de mult stinsă „în depărtări albastre”.
Câtă risipă de stele reflectate în ochi dulci ( pe ochi dulci)! - pare să spună eul poetic de aici.
Acum, că tot am vorbit de „ochioasă”, și titlul ar putea fi decodificat.
Pe textul:
„de ochi dulci" de Stanica Ilie Viorel
Pe textul:
„Ghicitoare 660" de Miclăuș Silvestru
Și eu găsisem sfeclă, plus altele pe care nu le mai enumăr. Dar uită-te la semnul exclamării de la sfârșitul versului al treilea! De ce crezi că se află acolo? Acum ai sesizat că se spune exact opusul sensului denotativ al expresiei? Asta-i cum ai zice cuiva "Deșteptule!", pentru a exprima exact contrariul.
Sigur e sarea!
Pe textul:
„Ghicitoare 660" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 660" de Miclăuș Silvestru
Pe textul:
„Ghicitoare 660" de Miclăuș Silvestru
Moromețian vorbind, două chestii rezultă din cele spuse de Viorel:
1. știa răspunsul, dar a vrut să lase pe altul să aleagă soluția din acel „pomelnic”;
2. insinuează, pe nedrept, că n-ai construit cum trebuie ghicitoarea și oricare dintre cuvintele din „pomelnic” ar putea fi soluția.
Să fiu drept, aș felicita-o pe Ottilia, ir lui Tego i-aș zice să îi fie de bine după tocănița aceea, în care tot mărarul a fost vedeta. Zic și eu!
Pe textul:
„Ghicitoare 659" de Miclăuș Silvestru
"Mărar" se mai spune în argou și părului de la subsuoară, așa că nu poate fi alt cuvânt.
Pe textul:
„Ghicitoare 659" de Miclăuș Silvestru
Viorele, versurile acelea mi se par și mie nepotrivite pentru tonul general din text. Oricum,le-aș fi eliminat. Îți mulțumesc pentru lectura atentă!
Pe textul:
„Ai împins nenorocul până s-a sfărâmat obrocul" de George Pașa
Pe textul:
„În vârstă de aur" de Ovidiu Isan

